Neurotransmițători

Neurotransmițătorii sunt mesageri chimici care transmit mesaje de la o celulă nervoasă la alta. Aceste mici molecule sunt cheia unei funcționări corecte a sistemului nervos, care controlează multe procese, de la gânduri la funcții corporale. Fără neurotransmițători, organismul nu ar putea funcționa.

Pentru a înțelege cum funcționează neurotransmițătorii, ne putem imagina un joc de telefon, în care un mesaj este șoptit de la o persoană la alta. Scopul este de a vedea dacă mesajul poate ajunge până la capăt fără a fi distorsionat.

În mod similar, neurotransmițătorii transmit mesaje de la un neuron la altul, asigurându-se că mesajul ajunge la locul potrivit.

Ce sunt neurotransmițătorii?

Neurotransmițătorii sunt mesageri chimici care facilitează comunicarea între celulele nervoase, celulele musculare și glande. Descoperirea neurotransmițătorilor este o poveste a cercetării științifice și a inovației. La începutul secolului al XX-lea, oamenii de știință au început să suspecteze pentru prima dată existența acestor mesageri chimici.

Cercetători precum Otto Loewi și Henry Dale au fost primii care au demonstrat existența neurotransmițătorilor. Descoperirea lor revoluționară a deschis o lume de posibilități pentru înțelegerea funcționării complexe a creierului și a corpului. Aceasta continuă să conducă la progrese interesante în domeniul neuroștiințelor.

"Cine ar fi crezut, cu ani în urmă, că stimularea nervoasă influențează organele prin eliberarea de substanțe chimice și că, prin acest mijloc, se realizează propagarea impulsurilor de la un neuron la altul", spunea Otto Loewi în 1935.

Rolurile neurotransmițătorilor

Neurotransmițătorii sunt esențiali pentru buna funcționare a sistemului nervos și joacă un rol vital în următoarele:

• Reglarea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale
• Controlul respirației și al mișcărilor musculare
• Influențarea gândurilor, a memoriei, a învățării și a sentimentelor
• Reglarea somnului, a vindecării și a proceselor de îmbătrânire
• Modularea răspunsului la stres
• Reglarea nivelurilor hormonale
• Afectarea digestiei, a senzațiilor de foame și de sete
• Medierea simțurilor

Eliberarea de neurotransmițători

Neurotransmițătorii sunt depozitați în saci cu pereți subțiri numiți vezicule sinaptice la capătul terminalului axonului. Fiecare veziculă poate conține mii de molecule de neurotransmițător.

Atunci când un semnal electric călătorește de-a lungul unei celule nervoase, veziculele de neurotransmițători fuzionează cu membrana celulei nervoase. Acestea sunt eliberate în sinapsă, spațiul dintre o celulă nervoasă și următoarea celulă țintă (o altă celulă nervoasă, celulă musculară sau glandă).

Acțiunea precisă a neurotransmițătorilor este determinată de compoziția lor chimică și de receptorii specifici de care se leagă. După ce este eliberat în sinapsă, fiecare tip de neurotransmițător aterizează și se leagă de un anumit receptor de pe celula țintă, ca o cheie care se potrivește și funcționează doar în încuietoarea parteneră.

Această legare declanșează o schimbare sau o acțiune în celula țintă, cum ar fi un semnal electric în altă celulă nervoasă sau o contracție musculară. Există mai multe tipuri diferite de neurotransmițători, fiecare având o compoziție chimică și o funcție unică.

Ce se întâmplă după ce mesajul este transmis?

Eliminarea neurotransmițătorilor din fanta sinaptică este un proces esențial pentru menținerea bunei funcționări a sistemului nervos. Odată ce neurotransmițătorul și-a transmis mesajul, acesta este eliminat din sinapsă pentru a evita stimularea excesivă a celulelor țintă. Există trei moduri în care neurotransmițătorii sunt eliminați din fanta sinaptică:

• difuzie
• reabsorbție
• și degradare.

Difuzie

După eliberare, neurotransmițătorii pot difuza din fanta sinaptică în țesuturile din apropiere. Acest proces este adesea lent și poate fi influențat de factori precum dimensiunea neurotransmițătorului, distanța față de sinapsă și concentrația neurotransmițătorului.

Reabsorbție

Unii neurotransmițători pot fi reabsorbiți de neuronul presinaptic care îi eliberează. Proteinele transportoare specializate realizează procesul de reabsorbție pe membrana neuronului presinaptic.

Acești transportatori recunosc și reabsorb selectiv neurotransmițători specifici înapoi în neuron, care pot fi reambalați în vezicule și utilizați din nou în semnale viitoare.

Degradare

Alți neurotransmițători sunt descompuși de enzime în fanta sinaptică. Enzime precum monoaminoxidază și acetilcolinesterază descompun neurotransmițători precum serotonina și acetilcolina. Odată degradat, neurotransmițătorul nu se mai poate lega de receptorii de pe celula-țintă și este eliminat efectiv din sinapsă.

Tipuri de neurotransmițători

Fiecare neurotransmițător are o funcție unică, jucând un rol cheie în modul în care funcționează organismul. Această secțiune va pătrunde în lumea fascinantă a neurotransmițătorilor, explorându-i pe cei mai importanți, funcțiile lor și legăturile lor cu diverse boli și tulburări.

Acetilcolină

Acetilcolina este un neurotransmițător excitator cu mai multe funcții ale sistemului nervos central și periferic. Majoritatea neuronilor o eliberează în sistemul nervos autonom pentru a regla ritmul cardiac, tensiunea arterială și motilitatea intestinală.

Acetilcolina afectează, de asemenea, contracțiile musculare, memoria, motivația, dorința sexuală, somnul și învățarea. Dezechilibrele nivelurilor de acetilcolină au fost legate de probleme de sănătate, inclusiv de boala Alzheimer, convulsii și spasme musculare.

Dopamina

Dopamina joacă un rol în sistemul de recompensă al organismului, inclusiv în ceea ce privește senzația de plăcere, obținerea unei stări de excitare sporită și învățarea. De asemenea, ajută la focalizare, concentrare, memorie, somn, dispoziție și motivație.

Bolile asociate cu disfuncții ale sistemului dopaminergic includ boala Parkinson, schizofrenia, boala bipolară, sindromul picioarelor neliniștite și tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). Multe medicamente care creează o dependență ridicată, cum ar fi cocaina, metamfetaminele și amfetaminele, acționează direct asupra sistemului dopaminei.

Serotonină

Serotonina este un neurotransmițător care ajută la reglarea stării de spirit, a tiparelor de somn, a sexualității, a anxietății, a apetitului și a durerii. Bolile asociate cu dezechilibrul serotoninei includ tulburarea afectivă sezonieră, anxietatea, depresia, fibromialgia și durerea cronică.

Medicamentele care reglează serotonina și tratează aceste tulburări includ inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRI) și inhibitori ai recaptării serotoninei-norepinefrinei (SNRI).

GABA

Acidul gama-aminobutiric (GABA) este cel mai frecvent neurotransmițător inhibitor din sistemul nervos, în special din creier. Acesta reglează activitatea creierului pentru a preveni problemele de anxietate, iritabilitate, concentrare, somn, convulsii și depresie.

Glutamat

Glutamatul este cel mai frecvent neurotransmițător excitator din sistemul nervos și cel mai abundent neurotransmițător din creier.

Acesta joacă un rol-cheie în funcțiile cognitive, cum ar fi gândirea, învățarea și memoria. Dezechilibrele în nivelurile de glutamat sunt asociate cu boala Alzheimer, demența, boala Parkinson și crizele convulsive.

Epinefrină

Epinefrina (numită și adrenalină) și norepinefrina sunt responsabile de răspunsul organismului la frică și stres, de tipul"luptă sau fugi".

Acești neurotransmițători stimulează răspunsul organismului prin creșterea ritmului cardiac, a respirației, a tensiunii arteriale, a glicemiei și a fluxului sanguin către mușchi, precum și prin creșterea atenției și a concentrării pentru a permite acțiunea sau reacția la diferiți factori de stres. Prea multă epinefrină poate duce la:

• tensiune arterială ridicată
• diabet, boli de inimă
• și alte probleme de sănătate

Norepinefrina

Norepinefrina (numită și noradrenalină) crește tensiunea arterială și ritmul cardiac. Este cel mai bine cunoscută pentru efectele sale asupra vigilenței, stării de excitare, luării deciziilor, atenției și concentrării. Multe medicamente, cum ar fi stimulentele și medicamentele pentru depresie, au ca scop creșterea nivelului de noradrenalină pentru a îmbunătăți concentrarea sau simptomele depresiei.

Interacțiuni între neurotransmițători

Neurotransmițătorii interacționează adesea între ei în moduri complexe, ceea ce duce la efecte sinergice sau antagoniste asupra organismului.

Efecte sinergice

Efectele sinergice apar atunci când acțiunea combinată a doi sau mai mulți neurotransmițători produce un efect mai mare decât suma efectelor lor individuale. Un exemplu de efect sinergic este interacțiunea dintre serotonină și norepinefrină. Ambii neurotransmițători reglează starea de spirit și au fost vizați în tratarea depresiei.

Unele medicamente antidepresive, cum ar fi SNRI-urile, cresc nivelul ambilor neurotransmițători. Această combinație poate duce la o îmbunătățire mai mare a stării de spirit decât creșterea nivelului unuia dintre neurotransmițători în mod izolat.

Un alt exemplu de efect sinergic este interacțiunea dintre GABA și alcool. Ambele substanțe acționează ca deprimante ale sistemului nervos central, iar efectele lor combinate pot duce la creșterea sedării și la afectarea funcției cognitive.

Acesta este motivul pentru care consumul de alcool este puternic descurajat în timpul tratamentului cu medicamente care sporesc activitatea GABA, cum ar fi benzodiazepinele.

Efecte antagoniste

Efectele antagoniste apar atunci când acțiunea unui neurotransmițător reduce sau blochează acțiunea altui neurotransmițător. Un exemplu de efect antagonist este interacțiunea dintre acetilcolină și dopamină. În timp ce acetilcolina este, în general, excitantă, dopamina este inhibitorie.

Cei doi neurotransmițători au efecte opuse asupra ganglionilor bazali, un grup de structuri cerebrale implicate în mișcare și recompensă.

Echilibrul dintre activitatea acetilcolinei și cea a dopaminei este perturbat în cazul bolii Parkinson, unde există o scădere a nivelului de dopamină. Acest lucru are ca rezultat o activitate excesivă a acetilcolinei, ceea ce duce la problemele de mișcare caracteristice bolii.

Un alt exemplu de efect antagonist este interacțiunea dintre dopamină și prolactină. Prolactina este un hormon implicat în lactație și s-a demonstrat că inhibă eliberarea de dopamină. Acest lucru poate duce la efecte secundare ale medicamentelor care stimulează dopamina, cum ar fi antipsihoticele.

Dezechilibrele neurotransmițătorilor

Neurotransmițătorii joacă un rol crucial în reglarea diferitelor funcții corporale, iar dezechilibrele în nivelurile lor pot duce la o serie de simptome și probleme de sănătate. Mai mulți factori pot contribui la dezechilibrele neurotransmițătorilor, printre care:

Genetică

Cercetările sugerează că unele variații genetice pot afecta producția și eliberarea de neurotransmițători, ducând la dezechilibre.

Stres

Stresul prelungit poate epuiza nivelul neurotransmițătorilor, în special al celor implicați în reglarea stării de spirit, cum ar fi serotonina și dopamina.

Nutriție slabă

O dietă lipsită de nutrienți care sprijină sinteza neurotransmițătorilor, cum ar fi aminoacizii, vitaminele și mineralele, poate duce la dezechilibre.

Medicamente

Anumite medicamente, cum ar fi antidepresivele, antipsihoticele și analgezicele, pot interfera cu nivelurile de neurotransmițători și pot provoca dezechilibre.

Simptomele dezechilibrelor neurotransmițătorilor

Simptomele dezechilibrelor neurotransmițătorilor pot varia în funcție de ce neurotransmițător este afectat și în ce măsură.

De exemplu, dezechilibrele nivelului de serotonină pot cauza tulburări de dispoziție, cum ar fi depresia și anxietatea, în timp ce dezechilibrele nivelului de dopamină pot afecta motivația, concentrarea și plăcerea. Unele simptome comune ale dezechilibrelor neurotransmițătorilor includ:

• Schimbări de dispoziție
• Anxietate
• Depresie
• Oboseală
• Iritabilitate
• Insomnie
• Probleme de memorie
• Concentrare slabă
• Dureri de cap

Cum să stimulezi nivelurile de neurotransmițători

Nivelurile de neurotransmițători pot fi sporite în mod natural prin modificări ale stilului de viață care promovează funcția optimă a neurotransmițătorilor. Iată câteva modalități de a stimula în mod natural nivelurile de neurotransmițători:

• Exercițiu
• Yoga
• Somnul
• Reducerea stresului
• Meditație
• Uleiuri esențiale

Întrebări frecvente

Ce sunt neurotransmițătorii?

Neurotransmițătorii sunt mesageri chimici eliberați de celulele nervoase (neuroni) pentru a transmite semnale către celulele vecine (cum ar fi alți neuroni sau celule țintă) prin fanta sinaptică.

Care este diferența dintre neurotransmițătorii excitatori și inhibitori?

Neurotransmițătorii excitatori cresc probabilitatea de a genera un impuls nervos în celula țintă. În schimb, neurotransmițătorii inhibitori scad probabilitatea de a genera un impuls nervos în celula țintă.

Care sunt unii dintre neurotransmițătorii obișnuiți din sistemul nervos?

Printre neurotransmițătorii comuni din sistemul nervos se numără dopamina, serotonina, GABA, glutamatul și acetilcolina.

Cum sunt conectați neurotransmițătorii la sistemul nervos central?

Neurotransmițătorii sunt mesageri chimici care joacă un rol crucial în transmiterea semnalelor în cadrul sistemului nervos central (SNC).

Atunci când un semnal electric, numit potențial de acțiune, ajunge la capătul unui neuron (terminal presinaptic), acesta declanșează eliberarea de neurotransmițători în sinapsă, un mic spațiu între neuroni.

Acești neurotransmițători se leagă apoi de receptorii specifici de pe membrana neuronului postsinaptic, inițiind un nou semnal electric. Acest proces permite comunicarea între neuroni și facilitează transmiterea de informații în întregul SNC, permițând diverse funcții fiziologice și comportamente.

Anahana Resurse pentru sănătate fizică

Wikis

Răspunsul de luptă sau de fugă

Igiena somnului

Meditație ghidată pentru somn

Neuroplasticitate

Migrenă

Inflamație

Flexibilitate

Tulburare de somn

Kinesiologie

Postura

Neurodiversitate

Sindromul Crucea superioară

Sistemul limbic

Știința sportului

Crioterapie

Sistemul imunitar

Hormonii de stres

Coerența inimii

Adrenalină

Sistemul respirator

Neurotransmițători

Bloguri

Meditația somnului

Cum să dormi mai bine

Ce este privarea de somn

Nu pot să dorm

Cât de mult timp puteți merge fără somn

Ce este sistemul nervos

Ce este sistemul nervos central

Ce este Nervul Vagus

Ce este sistemul nervos periferic

Ce este sistemul nervos somatic

Ce este sistemul nervos autonom

Ce este Stenoza spinală

Ce este sistemul nervos simpatic?

Ce sunt spasmele de spate

Ce este diverticulita

Beneficiile dușului rece

Ce este fizioterapia

Ce este sistemul circulator

Spondiloză Vs Spondiloliză

Ce sunt hormonii

Ce este scolioza

Ce este sistemul endocrin

Ce este artrita reumatoidă

Ce este fasceita plantară

Cum să-ți stimulezi sistemul imunitar

Ce este Sciatica

Ce este fibromialgia

Ce este osteoporoza

Unde se află plexul solar

Ce este neuroplasticitatea

Cum să-ți stimulezi sistemul imunitar

Referințe

Interacțiunea dopaminei cu alte sisteme de neurotransmițători: Relevanța în fiziopatologia și tratamentul tulburărilor SNC

Detecția electrochimică a neurotransmițătorilor

Articol de revizuire Interacțiunea neurotransmițătorilor și a substanțelor neurochimice cu limfocitele

Neurotransmițători: Ce sunt, funcții și tipuri

Fiziologie, Neurotransmițători - StatPearls - NCBI Bookshelf

Neurotransmițători: Funcții, tipuri, probleme potențiale

Ce sunt neurotransmițătorii? -Institutul Queensland Brain

Neurotransmițători: Ce sunt, funcții și psihologie

Otto Loewi și Henry Dale: descoperirea neurotransmițătorilor

Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este menit să înlocuiască sfaturile, diagnosticul sau tratamentul medical profesionist. Se recomandă întotdeauna să vă consultați cu un furnizor de servicii medicale calificat înainte de a face orice schimbare legată de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări legate de sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este răspunzătoare pentru orice erori, omisiuni sau consecințe care pot apărea în urma utilizării informațiilor furnizate.