Bătăile inimii, tensiunea arterială, digestia: aceste funcții vitale au loc fără să ne gândim, toate datorită sistemului nervos autonom. Sistemul nervos autonom controlează toate funcțiile involuntare ale corpului uman. Acesta face parte din sistemul nervos periferic (SNP).
Ce este sistemul nervos autonom
Funcția nervoasă umană provine din creier și măduva spinării, sistemul nervos central (SNC). SNP cuprinde toți ceilalți nervi care se ramifică către restul corpului. Acesta include sistemele nervos somatic și autonom. Sistemul nervos somatic controlează mișcarea voluntară a mușchilor scheletici.
Sistemul nervos autonom are două subdiviziuni principale: sistemul nervos simpatic și parasimpatic. De obicei, acestea acționează reciproc pentru a executa majoritatea funcțiilor corporale inconștiente.
Sistemul nervos simpatic controlează răspunsul de luptă sau de fugă și este cel mai activ în perioadele de stres. Sistemul nervos parasimpatic controlează răspunsul de odihnă și digerare și este cel mai activ în perioadele de siguranță și relaxare.
Cea de-a treia subdiviziune a sistemului autonom este sistemul nervos enteric. Singura sa responsabilitate este reglarea proceselor necesare pentru digestie.
Care sunt funcțiile sistemului nervos autonom?
Sistemul nervos autonom reglează procesele fiziologice involuntare, cum ar fi digestia, respirația și tensiunea arterială. Cele mai multe dintre funcțiile sale au loc în diviziunile simpatică și parasimpatică, care acționează în echilibru pentru a menține homeostazia în organism.
Funcțiile simpatice și parasimpatice
Sistemul nervos simpatic este responsabil de reacția de luptă sau de fugă. Activitatea sa crește în situații precum stresul accentuat sau exercițiile fizice. Activarea simpaticului are ca scop să vă scoată rapid din pericol. De exemplu:
- Pupilele se dilată pentru a îmbunătăți vederea.
- Căile respiratorii se dilată pentru a crește aportul de oxigen.
- Ritmul cardiac și puterea contractilă cresc.
- Arterele care alimentează inima și mușchii scheletici se dilată, în timp ce toate celelalte vase de sânge se contractă. Acest lucru crește tensiunea arterială și favorizează fluxul sanguin către inimă și mușchi.
- Metabolismul muscular crește, descompunând glicogenul și grăsimile stocate pentru energie.
Activarea simpatică inhibă, de asemenea, funcțiile care ar putea consuma energie și vă încetinesc, cum ar fi digestia și urinarea.
Sistemul nervos parasimpatic controlează funcțiile de odihnă și digestie. Acesta este mai activ în perioadele de siguranță și relaxare. Activarea parasimpaticului promovează creșterea, reproducerea și odihna. De exemplu:
- Pupilele se contractă.
- Frecvența cardiacă și contractilitatea scad.
- Căile respiratorii se contractă.
- Salivația și motilitatea gastrică cresc.
- Glucoza este transformată în glicogen pentru a fi depozitată în ficat.
Cum lucrează cele două divizii împreună?
Sistemele nervos simpatic și parasimpatic acționează reciproc. Ambele sunt utilizate în mod constant, dar activitatea oscilează spre o parte sau alta, în funcție de situație.
În general, nervii lor nu inervează ținte identice. Aceștia pot inerva celule diferite din cadrul aceluiași organ pentru a produce efecte opuse. De exemplu, dilatarea pupilei este controlată de activarea simpatică a mușchiului dilatator, în timp ce activarea parasimpatică a mușchiului sfincterului.
Nervii parasimpatici nu inervează la fel de multe țesuturi ca nervii simpatici. Efectul reciproc observat în timpul activării parasimpatice se datorează adesea unei reduceri a activității simpatice. De exemplu, deși nervii parasimpatici nu inervează vasele de sânge, tensiunea arterială scade în timpul activității parasimpatice.
Funcțiile sistemului nervos enteric
Sistemul nervos enteric se ocupă de procesele digestive. Sistemele parasimpatic și simpatic promovează și inhibă digestia, dar sistemul enteric controlează mecanismele fiziologice care permit digestia.
Nervii enterici inervează mușchii din tractul digestiv pentru a controla mișcarea alimentelor prin corp. De asemenea, aceștia inervează mucoasa intestinelor pentru a regla fluxul sanguin, secreția și absorbția.
Cum este organizat sistemul nervos autonom?
Sistemul nervos autonom conține atât tipuri de nervi senzoriali, cât și motori. Fibrele senzoriale, sau aferente, transportă informații din corp către SNC. Fibrele motorii, sau eferente, transmit ordine de la SNC către organism pentru a genera un răspuns.
Intrarea senzorială în sistemul nervos autonom comunică starea fiziologică a corpului. De exemplu, chemoreceptorii detectează cantitatea de oxigen și glucoză din sânge, în timp ce baroreceptorii detectează tensiunea arterială. Nervii aferenți autonomi sunt comuni întregului sistem, ei nu se diferențiază în simpatic sau parasimpatic.
Nervii autonomi eferenți din sistemele parasimpatic și simpatic urmează un sistem cu doi nervi, cu ganglioni care transmit semnalul între ei. Primul nerv este "preganglionar", iar cel de-al doilea este "postganglionar".
Sistemul nervos enteric nu utilizează aceeași serie de doi neuroni ca și restul sistemului nervos autonom. De asemenea, acesta are proprii neuroni senzoriali.
Sistemul cu doi nervi
Neuronii preganglionari au corpuri celulare (somas) în creier și măduva spinării. Axonii lor lungi se extind până la periferie, unde fac sinapse pe dendritele unor somate strâns grupate. Aceste clustere formează ganglionii, stațiile de releu ale sistemului nervos autonom.
Nervii preganglionari simpatici își au originea în nervii spinali din măduva spinării toracice și lombare. Neuronii parasimpatici preganglionari își au originea în nervii cranieni din bulbul rahidian, precum și în nervii spinali sacrali.
Ganglionii simpatici se află aproape de măduva spinării, astfel încât fibrele preganglionare simpatice sunt mai scurte decât fibrele postganglionare. Ganglionii parasimpatici se află aproape de țesuturile țintă, astfel încât fibrele preganglionare sunt lungi, iar fibrele postganglionare sunt scurte. Ganglionii parasimpatici se întrepătrund, de asemenea, pentru a forma plexuri nervoase, ceea ce permite unor funcții integratoare să modifice semnalul nervos.
Fibrele postganglionare sunt axonii somelor care formează ganglionii. Ele transportă impulsul nervos pe restul drumului și fac sinapse pe organele interne și pe glande. În sistemul nervos simpatic, acestea sunt în general subțiri și nemielinizate. Acest lucru înseamnă că le lipsește învelișul de mielină care izolează adesea fibrele nervoase. Fibrele postganglionare din sistemul parasimpatic sunt relativ groase și puternic mielinizate, astfel încât impulsul este bine izolat.
Organizarea distinctă a sistemului nervos enteric
Fibrele nervoase enterice formează o rețea complexă în tot tractul digestiv. Multe dintre aceste fibre creează căi reflexe care permit ajustări rapide ale funcțiilor digestive.
Sistemul enteric controlează, în general, mecanismele de digestie independent de restul sistemului nervos. Unii nervi postganglionari simpatici și parasimpatici fac sinapse pe nervii enterici pentru a modula funcția digestivă.
Neurotransmițători autonomi
Impulsurile nervoase autonome sunt transmise prin sinapse prin intermediul unor mici substanțe chimice numite neurotransmițători. Acetilcolina este neurotransmițătorul preganglionar atât în sistemul simpatic, cât și în cel parasimpatic. Acetilcolina este un neurotransmițător comun în tot corpul și acționează, de asemenea, în creier și în sistemul nervos somatic.
Sistemul nervos parasimpatic utilizează, de asemenea, acetilcolina ca unic neurotransmițător postganglionar. Sistemul nervos simpatic utilizează mai mulți neurotransmițători postganglionari diferiți. Majoritatea nervilor eliberează norepinefrină, dar cei care transmit semnalul către glandele sudoripare eliberează acetilcolină.
Celulele specializate din glanda suprarenală, numite celule cromafine, utilizează epinefrina. Celulele cromafine nu au axoni și eliberează epinefrina direct din ganglioni în vene pentru a declanșa activarea simpatică sistemică.
Sistemul nervos enteric utilizează diverși neurotransmițători, inclusiv acetilcolina, oxidul nitric și serotonina.
Ce influențează sănătatea sistemului nervos autonom?
Brațele simpatice și parasimpatice ale sistemului nervos autonom trebuie să rămână echilibrate pentru a menține organismul sănătos. Avem nevoie ca sistemul nervos simpatic să preia controlul în timpul stresului acut sau al pericolului. Cu toate acestea, o trecere cronică sau frecventă la dominanța simpatică și reducerea reciprocă a activității parasimpatice poate duce la probleme grave de sănătate.
Care sunt efectele dezechilibrului autonom?
Studiile au constatat că hiperactivitatea sistemului nervos simpatic prezice dezvoltarea ulterioară a hipertensiunii arteriale și a obezității. Acest lucru se întâmplă prin dereglarea metabolismului, a semnalizării hormonale și a căilor de inflamație.
Activitatea simpatică ridicată poate duce, de asemenea, la creșterea producției de specii reactive de oxigen (ROS) sau de radicali liberi. ROS sunt produse în mod natural în organism și sunt vitale pentru multe funcții celulare. Cu toate acestea, nivelurile excesive pot duce la stres oxidativ, care deteriorează ADN-ul, proteinele și țesutul nervos.
Combinația dintre hiperactivitatea simpatică și afectarea parasimpatică poate duce la diabet de tip 2 și la tulburări cardiovasculare, cum ar fi disritmiile. Pierderea activității parasimpatice este, de asemenea, asociată cu o calitate mai scăzută a somnului, ceea ce poate exacerba alte probleme fiziologice și psihologice.
Ce poate cauza disfuncția autonomă?
Mulți factori pot contribui la disfuncția autonomă, numită și neuropatie autonomă. Un predictor major al disfuncției autonome este stresul psihologic cronic, care determină o schimbare spre dominanța simpatică. Nu toate tulburările autonome implică un dezechilibru autonom, dar acesta este un rezultat tipic. Alți factori care contribuie la disfuncția autonomă includ:
- Tulburări autoimune
- Diabet
- Alte afecțiuni neurologice degenerative (de exemplu, boala Parkinson)
- Deficiențe nutriționale
- Anumite infecții, inclusiv boala Lyme, tetanos și HIV
- Consumul de alcool și fumatul
- Efecte secundare ale unor medicamente
Tulburările sistemului nervos autonom pot fi cauzate și de factori genetici sau de leziuni ale creierului, măduvei spinării sau nervilor periferici.
Cum pot să-mi protejez sistemul nervos autonom?
Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă susține sistemul nervos autonom și pentru a încerca să schimbați dominanța către sistemul nervos parasimpatic.
Reducerea sau eliminarea surselor de stres poate ajuta la prevenirea hiperactivității simpatice, dar acest lucru este adesea mai ușor de spus decât de făcut. Activitățile de relaxare pot, de asemenea, să schimbe funcția autonomă către diviziunea parasimpatică, inclusiv yoga și exercițiile de respirație lentă.
Exercițiile fizice pot fi, de asemenea, o modalitate excelentă de a susține sistemul nervos autonom. Studiile au constatat că un antrenament fizic consistent poate crește activitatea parasimpatică, reduce riscul de disfuncție autonomă și chiar poate inversa unele leziuni în neuropatia autonomă cardiacă timpurie. De asemenea, poate îmbunătăți somnul, ceea ce este benefic pentru starea de spirit și sănătatea generală.
Cu toate acestea, există unele avertismente. Un studiu asupra adulților în vârstă cu animale de companie a constatat că mersul pe jos cu animalele lor de companie a redus stresul și a îmbunătățit echilibrul autonom, dar mersul pe jos singur a crescut stresul și activitatea simpatică. Acest lucru sugerează că este esențial să alegeți un tip de exerciții fizice care să vă placă cu adevărat și care să nu adauge un stres suplimentar.
Exercițiile fizice cresc, de asemenea, producția de ROS în organism. Ca răspuns, organismul produce antioxidanți, care sunt benefici pentru sistemul nervos autonom. Cu toate acestea, exercițiile fizice de mare intensitate sau epuizante produc niveluri de ROS prea mari pentru ca organismul să le poată compensa și pot apărea daune oxidative.
Recomandarea este de 30 de minute de exerciții fizice de intensitate moderată, cinci zile pe săptămână. Rețineți că definițiile exercițiilor fizice exhaustive și moderate vor depinde de individ și de nivelul de pregătire fizică al acestuia.
O dietă bogată în antioxidanți și factori antiinflamatori susține un sistem nervos autonom sănătos și ajută la compensarea daunelor oxidative. Printre exemple se numără uleiul de măsline extravirgin, turmericul, afinele, fisticul, ciocolata neagră și ceaiul verde.
Întrebări frecvente
Ce este sistemul nervos autonom și care este rolul acestuia?
Sistemul nervos autonom face parte din sistemul nervos periferic, adică din nervii care se ramifică din creier și măduva spinării. Sistemul autonom controlează toate procesele involuntare din interiorul corpului. Cele trei diviziuni ale sale sunt sistemul simpatic (luptă sau fugi), sistemul parasimpatic (odihnă și digestie) și sistemul enteric (digestie).
Ce organe sunt reglementate de sistemul nervos autonom?
Sistemul nervos simpatic reglează mai multe organe decât sistemul nervos parasimpatic. Sistemul parasimpatic inervează ochii, glandele lacrimale și salivare, inima, plămânii, tractul digestiv, vezica urinară, organele genitale externe, glandele sudoripare și ficatul.
În afară de organele genitale feminine, sistemul simpatic inervează aceleași organe, mușchii piloerectori, vasele de sânge, mușchii scheletici și țesutul adipos. Ambele sisteme inervează unele aspecte ale sistemului imunitar.
Cum pot să-mi protejez sistemul nervos autonom?
Puteți să vă protejați sistemul nervos autonom prin promovarea unei schimbări spre dominanța parasimpatică. Strategiile includ yoga, exerciții de respirație, exerciții fizice de intensitate moderată și diete bogate în antioxidanți.
Referințe
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538516/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK539845/
https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1361-6579/aa6782
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3123705/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8868289/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8701130/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430888/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5900369/
