Bătăile inimii, tensiunea arterială, digestia: aceste funcții vitale au loc fără să se gândească, toate datorită sistemului nervos autonom. Sistemul nervos autonom controlează toate funcțiile involuntare ale corpului uman. Acesta face parte din sistemul nervos periferic (SNP).
Principalele concluzii
- Diviziuni: Sistemul nervos autonom (SNA) cuprinde sistemele nervos simpatic, parasimpatic și enteric. Aceste diviziuni reglează funcțiile involuntare ale corpului, cum ar fi ritmul cardiac, digestia, ritmul respirator, răspunsul pupilar, urinarea și excitarea sexuală.
- Sistemul nervos simpatic: Adesea denumit sistemul "luptă sau fugi", acesta pregătește organismul pentru situații stresante sau de urgență prin creșterea ritmului cardiac, dilatarea pupilelor și inhibarea digestiei.
- Sistemul nervos parasimpatic: Cunoscut ca sistemul "odihnă și digestie", acesta conservă energia prin încetinirea ritmului cardiac, creșterea activității intestinale și glandelor și relaxarea mușchilor sfincterieni.
- Sistemul nervos enteric: Uneori numit "al doilea creier", acesta guvernează funcționarea sistemului gastrointestinal. Acesta funcționează independent, dar comunică cu sistemul nervos central prin intermediul sistemelor simpatic și parasimpatic.
- Homeostazia: ANS joacă un rol crucial în menținerea homeostaziei prin reglarea automată a funcțiilor corporale critice, fără efort conștient, asigurându-se că mediul intern al organismului rămâne stabil și optim pentru supraviețuire.
Ce este sistemul nervos autonom
Funcția nervoasă umană provine din creier și măduva spinării, sistemul nervos central (SNC). SNP cuprinde toți ceilalți nervi care se ramifică către restul corpului. Acesta include sistemul nervos somatic și cel autonom. Sistemul nervos somatic controlează mișcarea voluntară a mușchilor scheletici.
Sistemul nervos autonom are două subdiviziuni principale: sistemul nervos simpatic și sistemul nervos parasimpatic. Acestea acționează de obicei reciproc pentru a executa majoritatea funcțiilor corporale inconștiente.
Sistemul nervos simpatic controlează răspunsul "luptă sau fugi" și este cel mai activ în perioadele de stres. Sistemul nervos parasimpatic controlează răspunsul de odihnă și digestie și este cel mai activ în perioadele de siguranță și relaxare.
A treia subdiviziune a sistemului autonom este sistemul nervos enteric. Singura sa responsabilitate este reglementarea proceselor necesare digestiei.
Care sunt funcțiile sistemului nervos autonom?
Sistemul nervos autonom reglează procesele fiziologice involuntare precum digestia, respirația și tensiunea arterială. Majoritatea funcțiilor sale apar în diviziunile simpatică și parasimpatică, care acționează în echilibru pentru a menține homeostazia în organism.
Funcțiile simpatetice și parasimpatice
Sistemul nervos simpatic este responsabil de răspunsul "luptă sau fugi". Activitatea sa crește în situații precum stresul accentuat sau exercițiile fizice. Activarea simpatică urmărește să vă scoată rapid din pericol. De exemplu:
- Pupilele se dilată pentru a îmbunătăți vederea.
- Căile respiratorii se dilată pentru a crește aportul de oxigen.
- Ritmul cardiac și puterea contractilă cresc.
- Arterele care alimentează inima și mușchii scheletici se dilată, în timp ce toate celelalte vase de sânge se contractă. Acest lucru crește tensiunea arterială și promovează fluxul sanguin către inimă și mușchi.
- Metabolismul muscular crește, descompunând glicogenul și grăsimile stocate pentru energie.
Activarea simpatică inhibă, de asemenea, funcțiile care pot consuma energie și vă pot încetini, cum ar fi digestia și urinarea.
Sistemul nervos parasimpatic controlează funcțiile de odihnă și digestie. Acesta este mai activ în perioadele de siguranță și relaxare. Activarea parasimpatică promovează creșterea, reproducerea și odihna. De exemplu:
- Pupilele se contractă.
- Ritmul cardiac și contractilitatea scad.
- Căile respiratorii se contractă.
- Salivarea și motilitatea gastrică cresc.
- Glucoza este transformată în glicogen pentru depozitare în ficat.
Cum funcționează împreună cele două divizii?
Sistemele nervoase simpatic și parasimpatic acționează reciproc. Ambele sunt utilizate în mod constant, dar activitatea oscilează spre o parte sau alta, în funcție de situație.
În general, nervii lor nu inervează ținte identice. Acestea pot inerva celule diferite din cadrul aceluiași organ pentru a produce efecte opuse. De exemplu, dilatarea pupilei este controlată de activarea simpatică a mușchiului dilatator, în timp ce activarea parasimpatică a mușchiului sfincterian.
Nervii parasimpatici nu inervează la fel de multe țesuturi ca nervii simpatici. Efectul reciproc observat în timpul activării parasimpatice se datorează adesea unei reduceri a activității simpatice. De exemplu, deși nervii parasimpatici nu inervează vasele de sânge, tensiunea arterială scade în timpul activității parasimpatice.
Funcțiile sistemului nervos enteric
Sistemul nervos enteric se ocupă de procesele digestive. Sistemele parasimpatic și simpatic promovează și inhibă digestia, dar sistemul enteric controlează mecanismele fiziologice care permit digestia.
Nervii enterici inervează mușchii din tractul digestiv pentru a controla mișcarea alimentelor prin corp. De asemenea, acestea inervează mucoasa intestinelor pentru a regla fluxul sanguin, secreția și absorbția.
Cum este organizat sistemul nervos autonom?
Sistemul nervos autonom conține tipuri de nervi senzoriali și motori. Fibrele senzoriale, sau aferente, transportă informațiile din corp înapoi la SNC. Fibrele motorii, sau eferente, transmit organismului ordine de la SNC pentru a genera un răspuns.
Intrarea senzorială în sistemul nervos autonom comunică starea fiziologică a corpului. De exemplu, chemoreceptorii detectează cantitatea de oxigen și glucoză din sânge, în timp ce baroreceptorii detectează presiunea arterială. Nervii aferenți autonomi sunt comuni întregului sistem, ei nu se diferențiază în simpatici sau parasimpatici.
Nervii autonomi eferenți din sistemele parasimpatic și simpatic urmează un sistem cu doi nervi, cu ganglioni care transmit semnalul între ei. Primul nerv este "preganglionar", iar al doilea nerv este "postganglionar"
Sistemul nervos enteric nu utilizează aceeași serie de doi neuroni ca restul sistemului nervos autonom. De asemenea, are proprii neuroni senzoriali.
Sistemul cu doi nervi
Neuronii preganglionari au corpuri celulare (somas) în creier și în măduva spinării. Axonii lor lungi se extind la periferie, unde fac sinapsă pe dendritele somelor strâns grupate. Aceste grupuri formează ganglionii, stațiile releu ale sistemului nervos autonom.
Nervii simpatici preganglionari provin din nervii spinali ai măduvei spinării toracice și lombare. Neuronii parasimpatici preganglionari provin din nervii cranieni ai măduvei oblongata, precum și din nervii spinali sacrali.
Ganglionii simpatici se află aproape de măduva spinării, astfel încât fibrele preganglionare simpatice sunt mai scurte decât fibrele postganglionare. Ganglionii parasimpatici se află aproape de țesuturile țintă, astfel încât fibrele preganglionare sunt lungi, iar fibrele postganglionare sunt scurte. Ganglionii parasimpatici se întrepătrund, de asemenea, pentru a forma plexuri nervoase, ceea ce permite unor funcții integrative să modifice semnalul nervos.
Fibrele postganglionare sunt axonii somelor care formează ganglionii. Acestea transportă impulsul nervos pe restul drumului și fac sinapse cu organele și glandele interne. În sistemul nervos simpatic, acestea sunt în general subțiri și nemelinizate. Aceasta înseamnă că le lipsește teaca de mielină care adesea izolează fibrele nervoase. Fibrele postganglionare din sistemul parasimpatic sunt relativ groase și puternic mielinizate, astfel încât impulsul este bine izolat.
Organizarea distinctă a sistemului nervos enteric
Fibrele nervoase enterice formează o rețea complexă de-a lungul tractului digestiv. Multe dintre fibre creează căi reflexe pentru a permite ajustări rapide ale funcțiilor digestive.
Sistemul enteric controlează în general mecanismele digestiei independent de restul sistemului nervos. Unii nervi postganglionari simpatici și parasimpatici fac sinapsă pe nervii enterici pentru a modula funcția digestivă.
Neurotransmițători autonomi
Impulsurile nervoase autonome sunt transmise prin sinapse de mici substanțe chimice numite neurotransmițători. Acetilcolina este neurotransmițătorul preganglionar atât în sistemul simpatic, cât și în cel parasimpatic. Acetilcolina este un neurotransmițător comun în întregul organism și acționează, de asemenea, în creier și în sistemul nervos somatic.
Sistemul nervos parasimpatic utilizează, de asemenea, acetilcolina ca unic neurotransmițător postganglionar. Sistemul nervos simpatic utilizează mai mulți neurotransmițători postganglionari diferiți. Majoritatea nervilor eliberează norepinefrină, dar cei care transmit semnale către glandele sudoripare eliberează acetilcolină.
Celulele specializate din glanda suprarenală, numite celule cromafine, folosesc epinefrina. Celulele cromafine nu au axoni și eliberează epinefrină direct din ganglioni în vene pentru a declanșa activarea simpatică sistemică.
Sistemul nervos enteric utilizează diverși neurotransmițători, inclusiv acetilcolină, oxid nitric și serotonină.
Ce influențează sănătatea sistemului nervos autonom?
Brațele simpatic și parasimpatic ale sistemului nervos autonom trebuie să rămână echilibrate pentru a menține organismul sănătos. Avem nevoie ca sistemul nervos simpatic să preia controlul în timpul stresului acut sau al pericolului. Cu toate acestea, o trecere cronică sau frecventă la dominanța simpatică și reducerea reciprocă a activității parasimpatice pot duce la probleme grave de sănătate.
Care sunt efectele dezechilibrului autonom?
Studiile au constatat că hiperactivitatea sistemului nervos simpatic prezice dezvoltarea ulterioară a hipertensiunii arteriale și a obezității. Acest lucru se întâmplă prin dereglarea metabolismului, a semnalizării hormonale și a căilor inflamatorii.
Activitatea simpatică ridicată poate duce, de asemenea, la creșterea producției de specii reactive de oxigen (ROS) sau radicali liberi. ROS sunt produse în mod natural în organism și sunt vitale pentru multe funcții celulare. Cu toate acestea, nivelurile excesive pot duce la stres oxidativ, care deteriorează ADN-ul, proteinele și țesutul nervos.
Combinația dintre hiperactivitatea simpatică și afectarea parasimpatică poate duce la diabet de tip 2 și tulburări cardiovasculare, cum ar fi disritmia. Pierderea activității parasimpatice este, de asemenea, asociată cu o calitate scăzută a somnului, care poate exacerba alte probleme fiziologice și psihologice.
Ce poate cauza disfuncția autonomă?
Mulți factori pot contribui la disfuncția autonomă, numită și neuropatie autonomă. Un predictor major al disfuncției autonome este stresul psihologic cronic, care determină o schimbare către dominanța simpatică. Nu toate tulburările autonome implică un dezechilibru autonom, dar acesta este un rezultat tipic. Alte contribuții la disfuncția autonomă includ:
- Tulburări autoimune
- Diabet
- Alte tulburări neurologice degenerative (de exemplu, boala Parkinson)
- Deficiențe nutriționale
- Anumite infecții, inclusiv boala Lyme, tetanosul și HIV
- Consumul de alcool și fumatul
- Efectele secundare ale unor medicamente
Tulburările sistemului nervos autonom pot rezulta și din factori genetici sau leziuni ale creierului, măduvei spinării sau nervilor periferici.
Cum pot să-mi protejez sistemul nervos autonom?
Există câteva lucruri pe care le puteți face pentru a vă susține sistemul nervos autonom și pentru a încerca să transferați dominanța către sistemul nervos parasimpatic.
Reducerea sau eliminarea surselor de stres poate ajuta la prevenirea hiperactivității simpatice, dar acest lucru este adesea mai ușor de spus decât de făcut. Activitățile de relaxare pot, de asemenea, să schimbe funcția autonomă spre diviziunea parasimpatică, inclusiv yoga și exercițiile de respirație lentă.
Exercițiile fizice pot fi, de asemenea, o modalitate excelentă de a susține sistemul nervos autonom. Studiile au constatat că antrenamentul fizic consistent poate crește activitatea parasimpatică, reduce riscul disfuncției autonome și chiar poate inversa unele leziuni în neuropatia autonomă cardiacă timpurie. De asemenea, poate îmbunătăți somnul, ceea ce îmbunătățește starea de spirit și sănătatea generală.
Cu toate acestea, există unele avertismente. Un studiu privind adulții în vârstă cu animale de companie a constatat că mersul pe jos cu animalele lor de companie a redus stresul și a îmbunătățit echilibrul autonom, dar mersul pe jos singur a crescut stresul și activitatea simpatică. Acest lucru sugerează că este esențial să alegeți un tip de exercițiu care vă place cu adevărat și care nu adaugă stres suplimentar.
Exercițiile fizice cresc, de asemenea, producția de ROS în organism. Ca răspuns, organismul produce antioxidanți, care sunt benefici pentru sistemul nervos autonom. Cu toate acestea, exercițiile fizice de intensitate ridicată sau epuizante produc niveluri de ROS prea ridicate pentru a putea fi compensate de organism și pot apărea leziuni oxidative.
Recomandarea este de 30 de minute de exerciții fizice de intensitate moderată, cinci zile pe săptămână. Rețineți că definițiile exercițiilor fizice exhaustive și moderate vor depinde de individ și de nivelul său de pregătire fizică.
O dietă bogată în antioxidanți și factori antiinflamatori susține un sistem nervos autonom sănătos și ajută la compensarea daunelor oxidative. Exemplele includ uleiul de măsline extravirgin, turmericul, afinele, fisticul, ciocolata neagră și ceaiul verde.
Întrebări frecvente
Ce este sistemul nervos autonom și care este rolul său?
Sistemul nervos autonom face parte din sistemul nervos periferic, adică nervii care se extind din creier și măduva spinării. Sistemul autonom controlează toate procesele involuntare din organism. Cele trei diviziuni ale sale sunt sistemul simpatic (luptă sau fugi), sistemul parasimpatic (odihnă și digestie) și sistemul enteric (digestie).
Ce organe sunt reglementate de sistemul nervos autonom?
Sistemul nervos simpatic reglează mai multe organe decât sistemul nervos parasimpatic. Sistemul parasimpatic inervează ochii, glandele lacrimale și salivare, inima, plămânii, tractul digestiv, vezica urinară, organele genitale externe, glandele sudoripare și ficatul.
În afară de organele genitale feminine, sistemul simpatic inervează aceleași organe, mușchii piloerector, vasele de sânge, mușchii scheletici și țesutul adipos. Ambele sisteme inervează unele aspecte ale sistemului imunitar.
Cum pot să-mi protejez sistemul nervos autonom?
Vă puteți proteja sistemul nervos autonom prin promovarea unei schimbări către dominanța parasimpatică. Strategiile includ yoga, exerciții fizice de intensitate moderată, exerciții de respirație și diete bogate în antioxidanți.
Referințe
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538516/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK539845/
https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1361-6579/aa6782
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3123705/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8868289/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC8701130/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK430888/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5900369/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6262541/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5575449/
Disclaimer
Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este destinat să înlocuiască sfatul, diagnosticul sau tratamentul medical profesional. Este întotdeauna recomandat să consultați un furnizor calificat de asistență medicală înainte de a face orice modificări legate de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări cu privire la sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este responsabilă pentru eventualele erori, omisiuni sau consecințe care pot rezulta din utilizarea informațiilor furnizate.
