Tulburarea de somn este un termen generic care cuprinde diverse afecțiuni care modifică tiparele de somn ale unei persoane. Există mai multe tipuri de tulburări de somn, fiecare dintre ele prezentând semne și simptome diferite. Tulburările de somn pot afecta sănătatea fizică, mentală și emoțională a unei persoane, precum și calitatea generală a vieții unei persoane.
Somnul este procesul fizic prin care corpul și mintea se află într-o stare de odihnă completă; apare o lipsă de mobilitate fizică, precum și mișcări lente ale ochilor, un răspuns redus la stimulii externi, afectarea funcțiilor cognitive și o stare de inconștiență reversibilă. Deși nu este clar de ce este necesar somnul, cercetările arată că acest proces permite corpului și minții să îndeplinească multe funcții, cum ar fi refacerea fizică, învățarea și consolidarea memoriei.
Importanța somnului
Lipsa somnului s-a dovedit a fi cauza multor probleme pe termen scurt și lung. Oamenii dorm timp de aproximativ o treime din durata vieții lor. Prin urmare, este important să subliniem importanța unui somn de bună calitate pentru a evita efectele negative. Printre consecințele pe termen scurt ale unui somn deficitar se numără probleme de memorie, probleme de gândire clară, atenție și concentrare reduse, calitate a vieții scăzută, rate de absenteism crescute, productivitate redusă și risc crescut de accidente la locul de muncă, acasă sau pe șosea.
O perioadă mai lungă de timp în care somnul este deficitar duce la privarea de somn, ceea ce duce la creșterea morbidității și mortalității, boli coronariene, insuficiență cardiacă, hipertensiune arterială, obezitate, diabet zaharat de tip doi, accident vascular cerebral, tulburări de memorie și depresie pot apărea atunci când un individ este privat de somn. Tulburările de somn pot avea un mare impact asupra calității vieții și a vieții de familie.
Ritmul circadian
Oamenii posedă un ceas biologic intern care reglează procesul de somn și de trezire. Acest proces stabilește ceea ce se numește ritm circadian. Acest ciclu are un ritm zilnic care se repetă pe o perioadă de aproximativ 24 de ore. O zonă din creier controlează acest ritm de somn-veghea numită hipotalamus, care reglează anumite funcții fiziologice pentru a promova comportamentul de somn și de trezire. Funcționarea corectă a acestui ciclu duce la un somn odihnitor și la modele normale de somn.
Ritmul circadian, deși este controlat la nivel intern, este influențat și de factori externi de mediu, cum ar fi indicii de timp și lumina. O modificare a acestor factori externi, cum ar fi o schimbare de oră sau lucrul în tura de noapte, poate cauza o nealiniere și poate duce la anumite probleme de somn.
Odată ajuns în stare de somn, corpul uman trece prin două faze diferite de somn. Prima este mișcarea rapidă a ochilor (REM), care constă într-o etapă de somn mai ușoară și mai puțin odihnitoare. În REM, toți mușchii corpului sunt nemișcați, cu excepția ochilor și a mușchilor respiratori, care rămân activi, de unde și denumirea de "mișcare rapidă a ochilor". Acest stadiu este identificat în mod obișnuit ca fiind "stadiul de visare", deoarece majoritatea viselor și coșmarurilor au loc în timpul stadiului de somn al individului. Această parte a ciclului este de obicei scurtă și devine mai lungă pe măsură ce noaptea avansează.
Cea de-a doua fază, numită somn cu mișcări oculare non-rapide (NREM), poate fi împărțită în 3 etape distincte. NREM este stadiul în care individul își petrece cea mai mare parte a somnului; NREM trece prin cicluri de somn ușor, somn mai profund și somnul cel mai profund.
Tipuri de tulburări de somn
Tulburări ale ritmului circadian
Ritmul circadian este cel care ne reglează ciclul somn-veghe. Orice problemă legată de acest ciclu sau orice schimbare a factorilor externi poate provoca tulburări. Somnul învinge de obicei un individ la câteva ore după ce hipotalamusul secretă melatonină (un hormon al somnului care provoacă oboseală).
Tulburări de fază
Ritmul circadian, sau ciclul somn-veghe, urmează de obicei un ceas de 24 de ore. În unele cazuri, cauza pentru care ciclul de somn uman este scurt sau puțin peste 24 de ore. Acest lucru face ca ritmul circadian al individului să fie împins progresiv mai devreme sau mai târziu decât norma. Această împingere constantă poate dezalinia substanțial ritmul circadian, determinând o persoană să urmeze un program de somn diferit de restul. Acest lucru este frecvent în cazul persoanelor nevăzătoare din cauza lipsei de indicii lumină-întuneric.
În unele cazuri, procesul de secreție a melatoninei poate avea loc prea târziu în comparație cu orele de somn programate de societate. Acest lucru are ca rezultat ceea ce se numește tulburare întârziată a fazei de somn-veghe. Această afecțiune nu provoacă o calitate slabă a somnului sau simptome negative; de obicei, întârzie somnul cu o anumită durată. Individul se trezește în continuare cu o senzație de prospețime și odihnă, dar va adormi mai târziu decât în mod normal. Din cauza numărului mic de simptome, este adesea nediagnosticată sau diagnosticată greșit pentru tulburări precum insomnia.
Pe de altă parte, procesul de somn poate avea loc prea devreme în raport cu timpul normal de somn pentru o ființă umană, provocând o tulburare avansată a fazei de somn-veghe. Acesta este exact același lucru ca și tulburarea întârziată a fazei de somn-veghe; cu toate acestea, devansează ciclul de somn cu o anumită perioadă de timp.
Tulburare de somn de lucru în schimburi
O ultimă tulburare a ritmului circadian este tulburarea de somn cauzată de munca în schimburi, care poate fi explicată prin numele său: persoanele care au un loc de muncă cu schimburi alternative sunt susceptibile de a dezvolta această tulburare, deoarece urmează în mod intenționat un program de somn diferit. Acest lucru provoacă simptome similare insomniei, cum ar fi dificultatea de a dormi la orele normale și somnolența excesivă în orele nepotrivite.
Dyssomnias
Dyssomnias este un termen care desemnează stările de insomnie și hipersomniile, inclusiv narcolepsia și hipersomnia idiopatică.
Insomnie
Insomnia este o tulburare în care oamenii întâmpină dificultăți în a adormi și în a rămâne adormiți. Persoanele care suferă de această afecțiune se plâng adesea de calitatea slabă a somnului, de dificultăți în a adormi sau de un debut târziu al somnului și de trezirea frecventă în mijlocul nopții sau dimineața devreme. Aceasta este o afecțiune frustrantă și cauzează alte simptome de insomnie, cum ar fi somnolența excesivă în timpul zilei, probleme cognitive care includ tulburări de memorie și de atenție și tulburări de dispoziție. O prezentare prelungită a acestei tulburări de somn specifice poate cauza insomnie cronică, ceea ce duce la simptome de insomnie pe termen lung.
Atunci când se analizează cauzele acestei tulburări, se arată că persoanele cu insomnie au un cortex cerebral mai activ în jurul momentului de debut al somnului și în timpul somnului REM, ceea ce le face să se simtă mai treze sau să aibă mai multe tulburări în timpul fazelor REM. Acest cortex hiperactiv, alături de factori genetici, comportamentali, cognitivi și emoționali, contribuie la insomnie.
Hipersomnie
Hipersomnia provoacă somnolență excesivă în timpul zilei, chiar și în condițiile unui somn adecvat pe timp de noapte, precum și perioade de somn mai lungi decât cele obișnuite sau necesare. Alte tulburări de somn subiacente, traumatisme craniene sau idiopatii pot provoca hipersomnii. Dacă hipersomnia este fără cauză, atunci persoana are hipersomnie idiopatică.
Parasomnii
Parasomniile sunt tulburări care determină o persoană să aibă mișcări și comportamente anormale în timpul somnului sau în perioadele de veghe din timpul nopții. Parasomniile nu sunt la fel de frecvente ca alte tulburări de somn și pot fi deseori diagnosticate greșit, uneori confundate cu crizele din cauza tiparelor neobișnuite de mișcare pe care acestea le pot prezenta.
Unele parasomnii includ tulburarea comportamentală a somnului REM. Aceasta este observată mai frecvent la persoanele în vârstă și este descrisă ca fiind pierderea somnului REM din cauza pierderii mușchilor și se prezintă cu activități motorii neobișnuite în timpul somnului. Atunci când sunt observați, acești indivizi prezintă mișcări violente și un comportament de punere în scenă a viselor, având adesea ca rezultat rănirea auto-provocată sau rănirea altora.
Pavor Nocturnus
Teroarea somnului, sau Pavor Nocturnus, provoacă perioade de simptome autonome și motorii intense, ca un țipăt, în timpul fazei celei mai profunde a somnului fără mișcări rapide ale ochilor. Această tulburare de somn este foarte frecventă între 5 și 7 ani, în special la copiii cu antecedente de somnambulism. Acești indivizi se trezesc confuzi și neconsolați, fără o cauză aparentă.
Narcolepsie
O altă parasomnie mai puțin frecventă este narcolepsia, o tulburare în care persoana suferă de somnolență excesivă în timpul zilei și simte nevoia irezistibilă de a adormi în ore și circumstanțe nepotrivite, precum și de slăbiciune musculară inexplicabilă și bruscă. Mulți au numit aceste episoade "atacuri de somn", deoarece apar brusc și imprevizibil. Aceste atacuri de somn pot dura între 20 și 30 de minute, iar persoana se simte, de obicei, mai odihnită când se termină.
În general, ritmul circadian este ușor de definit prin etapele de somn-veghe. Afecțiuni precum paralizia somnului pot extinde aceste limite. Este o afecțiune în care individul este fizic incapabil să se miște, fie imediat după ce adoarme, fie după ce se trezește. Persoana experimentează paralizia fizică în timp ce este complet conștientă în mintea sa, având adesea halucinații vizuale legate de somn și impresia că este sufocată.
Un mister clinic, se crede că această parasomnie este rezultatul unei stări mixte de conștiință. Halucinațiile pot fi adesea înspăimântătoare, lăsând persoana respectivă să se simtă speriată și anxioasă.
Tulburări respiratorii legate de somn
Tulburările respiratorii legate de somn includ de obicei apneea obstructivă în somn, apneea centrală în somn și hipoventilația legată de somn. Apneea în somn este un alt termen general care înglobează 3 tipuri: apnee obstructivă în somn, apnee centrală în somn și apnee centrală în somn. Toate acestea se încadrează în aceeași definiție generală: o pauză respiratorie momentană în timpul somnului. Apneea obstructivă de somn se produce atunci când există o obstrucție a căilor respiratorii superioare în timpul somnului, ceea ce determină o pauză de respirație de minimum 10 secunde. Acest lucru poate fi văzut ca o problemă fizică, cum ar fi structura căilor respiratorii.
Pe de altă parte, apneea centrală de somn este cauzată de o pauză în fluxul de aer atunci când apare o lipsă de efort pentru a respira. Aceasta este considerată o problemă fiziologică care provine de la centrul respirator al creierului. O combinație a ambelor tipuri de apnee de somn se numește apnee de somn complexă.
Această afecțiune poate trece neobservată pentru perioade lungi de timp, deoarece simptomele sunt de obicei observate. O persoană cu această afecțiune va prezenta sforăit, sufocare sau gâfâială, episoade de apnee resimțite de partenerul din pat, oboseală excesivă în timpul zilei și trezirea cu dureri de cap.
Această tulburare de somn poate fi destul de gravă și poate expune o persoană la riscul de a suferi de multe afecțiuni grave dacă nu este tratată. De exemplu, hipertensiunea, diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare pot apărea dacă nu sunt tratate.
Sindromul picioarelor neliniștite
Sindromul picioarelor neliniștite este o afecțiune în care este prezentă o senzație neplăcută, care provoacă nevoia de a mișca picioarele în mod constant. Deși se numără printre cele mai frecvente tulburări de somn, această afecțiune este adesea nediagnosticată sau diagnosticată greșit din cauza faptului că simptomele sunt foarte subiective și dificil de descris și din cauza lipsei de teste de diagnosticare.
Sindromul picioarelor neliniștite este o afecțiune care durează toată viața, observată de obicei la o vârstă mai fragedă, dar care adesea nu este diagnosticată decât mai târziu în viață. Simptomele includ, de obicei, o varietate de senzații la nivelul membrelor inferioare, între genunchi și gleznă, cum ar fi furnicături, dureri, arsuri și multe altele. Aceste senzații provoacă o nevoie insațiabilă de a mișca picioarele, de unde și denumirea de "sindromul picioarelor neliniștite".
Această afecțiune este considerată o tulburare de somn, deoarece agitația observată la aceste persoane apare cel mai adesea la sfârșitul zilei, când individul încearcă să adoarmă. Acest lucru cauzează dificultăți în a adormi și poate duce la tulburări de somn, un motiv important pentru care aceste persoane caută de obicei asistență medicală.
Tulburare de mișcare periodică a membrelor
Deși asemănătoare cu sindromul picioarelor neliniștite, această tulburare are simptome distincte și diagnostice și tratamente diferite. Această afecțiune face ca picioarele și brațele să se miște în timpul somnului. Această afecțiune duce adesea la somnolență în timpul zilei și poate fi adesea cauzată de sindromul picioarelor neliniștite.
Tulburări de somn și sănătate mintală
Somnul și sănătatea mintală sunt foarte des legate între ele. Deși sunt adesea rezultatul unor afecțiuni psihice, tulburările de somn pot cauza, de asemenea, probleme psihice. Este cunoscut faptul că o persoană care are un somn prost poate avea adesea o dispoziție proastă a doua zi.
Somnul este adesea legat de sănătatea mintală, prezentând o relație cu afecțiuni precum depresia, anxietatea, tulburarea bipolară și multe altele. Aceste condiții de sănătate mintală fac adesea ca somnul să fie mai greu, ceea ce duce la o tulburare de somn. Tulburările de somn, cum ar fi insomnia, pot face extrem de dificilă obținerea unui somn odihnitor, ducând la aceleași condiții de sănătate mintală menționate anterior.
S-a demonstrat că ciclul de somn are un impact asupra capacității creierului de a procesa informații emoționale. Diferitele activități cerebrale prezente și manifestate în timpul diferitelor stadii ale somnului au fiecare un rol imens în sănătatea emoțională a unei persoane. Fără o cantitate suficientă din aceste unde cerebrale și fără a petrece suficient timp în aceste etape specifice, oamenii pot dezvolta afecțiuni de sănătate mintală. Nu numai acest lucru, dar o stare cronică de privare de somn a arătat adesea dezvoltarea psihozei legate de somn, o altă problemă de sănătate mintală.
Tulburările de somn și bolile neurodegenerative
Multe boli neurodegenerative au fost asociate în mod obișnuit cu anumite tulburări de somn. Tulburarea comportamentală a somnului REM poate fi luată ca exemplu; frecvent întâlnită la populația vârstnică și este frecventă la persoanele cu boala Parkinson, atrofia multiplă a sistemului, boala difuză cu corpuri Lewy cu demență, degenerarea corticobasală, atrofia olivopontocerebeloasă, paralizia supranucleară progresivă. Dezvoltarea RBD la persoanele cu aceste afecțiuni neurologice poate fi atribuită temei comune a pierderii musculare sau a modificării musculare experimentate de pacienți.
Diagnostic
Deoarece problemele care stau la baza multor condiții de somn, diagnosticarea tulburărilor de somn începe adesea cu găsirea cauzei. În cazul în care nu există o cauză de bază, diagnosticul se face prin examinare fizică și diagnosticare pe baza simptomelor. Atunci când vă confruntați cu simptome, este o idee bună să țineți un jurnal de somn, notând toate simptomele și urmărind modelul de somn. Acest lucru ajută foarte mult la un diagnostic ușor.
Multe tulburări de somn necesită studii de somn, un proces în care persoana este observată în timp ce doarme prin intermediul diferitelor echipamente. Acesta urmărește orice mișcare sau zgomot neobișnuit, activitatea cerebrală și activitatea respiratorie. Toate acestea permit diagnosticarea diferitelor tulburări de somn, cum ar fi insomnia, apneea de somn, paralizia de somn și multe altele.
Tratamentul tulburărilor de somn
În timp ce unele pot fi dificil de tratat, majoritatea tulburărilor de somn sunt ușor de gestionat cu intervenții adecvate. Primul pas în tratamentul problemelor de somn este găsirea cauzei acestora. Odată ce cauza a fost identificată, această problemă de bază poate fi, de obicei, tratată. De exemplu, o persoană care suferă de o tulburare de anxietate și are probleme de somn va trebui mai întâi să fie tratată pentru tulburarea de anxietate.
Tratamentul cauzei de bază fie nu reușește să elimine această cauză, fie pur și simplu nu are niciun efect asupra tulburării de somn. Următorul pas este tratarea directă a tulburării de somn prin diverse intervenții. Tratamentele obișnuite includ terapia cognitiv-comportamentală ca tratament nemedicamentat și multe tipuri diferite de medicamente pentru somn, cum ar fi benzodiazepinele, agoniștii receptorilor de melatonină, antidepresivele, antipsihoticele și multe altele.
Tratamentul este esențial pentru afecțiunile mai grave ale somnului, cum ar fi apneea de somn. Aceste persoane au adesea nevoie de un aparat CPAP, care ajută la furnizarea de aer prin tuburi într-o mască pe care individul o poartă peste noapte.
Sunt disponibile multe alte tratamente, toate foarte diferite în funcție de tulburarea tratată. Respectând tratamentele recomandate, o persoană poate avea în continuare o stare de sănătate fizică bună și o bunăstare și o calitate a vieții în general pozitive, fără a dezvolta consecințe ulterioare.
Consecințele unui somn de proastă calitate
Tulburările de somn au fost studiate temeinic din mai multe unghiuri diferite și s-a ajuns la concluzia că privarea de somn, fie din cauza stilului de viață, fie din cauza tulburărilor de somn, are multe efecte pe termen scurt și lung asupra sănătății fizice și mentale a unei persoane. Este important să aveți un program de somn bun, să practicați o bună igienă și să căutați ajutor în cazul în care apar simptome ale unei tulburări de somn pentru a evita complicațiile.
Îmbunătățirea somnului
Baza pentru îmbunătățirea somnului începe cu obiceiuri bune de somn, care includ:
- Fiți consecvenți, mergând la culcare și trezindu-vă la aceeași oră în fiecare zi.
- Asigurați-vă că mediul de somn este întunecat și liniștit.
- Îndepărtarea tuturor aparatelor electronice din dormitor.
- Evitarea utilizării ecranelor cu cel puțin o oră înainte de culcare.
- Evitarea meselor mari, a cofeinei și a alcoolului înainte de culcare, precum și practicarea de activități fizice în timpul zilei.
Aceste obiceiuri de somn sunt importante pentru îmbunătățirea somnului. Punerea în aplicare a acestor obiceiuri poate ajuta la evitarea tulburărilor de somn și poate ajuta la adormirea și la obținerea unui somn suficient. În cazul în care sunt prezente simptome ale tulburărilor de somn, este important să solicitați ajutorul unui specialist pentru a evita dezvoltarea comorbidităților și a complicațiilor, precum și pentru a îmbunătăți calitatea generală a somnului.
Întrebări frecvente
Care este cea mai frecventă tulburare de somn?
Unele dintre cele mai importante sau comune tulburări de somn includ insomnia, narcolepsia, sindromul picioarelor neliniștite (RLS) și apneea de somn.
Care este cea mai gravă tulburare de somn?
Apneea de somn poate fi considerată cea mai gravă tulburare de somn. Datorită faptului că prezintă o întrerupere a respirației regulate sau obstrucția căilor respiratorii în timpul somnului, această tulburare de somn poate provoca complicații majore și grave de sănătate; trebuie abordată de un furnizor de servicii medicale imediat ce apar simptomele.
Cât de mult somn are nevoie un adult?
Cantitatea recomandată de somn pe noapte variază în funcție de grupa de vârstă. Pentru adulții cu vârste cuprinse între 18 și 60 de ani, 7 sau mai multe ore pe noapte pare optimă. Este important de reținut că și calitatea somnului este importantă. Pentru a asigura o sănătate fizică și generală optimă, este esențial să dormiți bine în fiecare noapte și să vă treziți cu un sentiment de prospețime și odihnă.
