Teoria polivagală este o colecție de idei evoluționiste, neurologice și psihologice referitoare la rolul nervului vag în reglarea emoțională, conexiunile sociale și răspunsurile la frică. Aceasta propune că evoluția sistemului nervos autonom al mamiferelor furnizează construcțiile pentru comportamentele adaptative.
Ce este teoria Polyvagal?
Introdusă de Stephen Porges în 1994, această teorie propune că nervul vag reglează emoțiile, conexiunile sociale și răspunsurile la frică.
Aceasta sugerează că sistemul nervos parasimpatic are trei răspunsuri: odihnă și digerare și răspuns de luptă sau de fugă și sistemul de angajare socială, o stare hibridă de activare și calmare care permite interacțiunile sociale.
Nervul vag este împărțit în două ramuri: "sistemul vagal ventral", care susține comportamentele de implicare socială, și "sistemul vagal dorsal", care susține comportamentele de imobilizare, incluzând atât "odihnă și digestie", cât și imobilizarea defensivă sau "închiderea".
Teoria polivagală propune că nervul vag, cel mai lung nerv cranian din corp, este esențial în reglarea diferitelor răspunsuri fiziologice și emoționale.
Aceasta sugerează că nervul a evoluat pentru a se adapta la diferite situații sociale și de mediu și că face acest lucru prin activarea diferitelor ramuri ale sistemului nervos parasimpatic.
Prin activarea "sistemului de implicare socială" prin intermediul sistemului vagal ventral, persoanele se pot simți în siguranță și conectate cu ceilalți.
În schimb, sistemul vagal dorsal declanșează comportamente de imobilizare atunci când se simt amenințați sau copleșiți.
Înțelegerea rolului nervului vag și a diferitelor sale ramuri poate ajuta medicii să dezvolte tratamente mai eficiente pentru problemele de sănătate care vizează procesele fiziologice care stau la baza acestora.
Cele trei ramuri ale sistemului nervos parasimpatic
Teoria propune că sistemul nervos parasimpatic, care în mod tradițional este văzut ca având două ramuri - răspunsul "odihnă și digestie" și răspunsul "luptă sau fugi" - are de fapt un al treilea răspuns numit "sistem de implicare socială".
Acest răspuns este activat atunci când sunt necesare interacțiunea socială și comunicarea.
"Sistemul de angajare socială" este susținut de sistemul vagal ventral, o ramură a nervului vag responsabilă de reglarea diferitelor comportamente sociale, cum ar fi expresiile faciale, intonația vocală și contactul vizual.
Acest sistem îi ajută pe indivizi să se simtă în siguranță și conectați cu ceilalți și este asociat cu emoții pozitive, cum ar fi bucuria și dragostea.
Pe de altă parte, sistemul vagal dorsal, o altă ramură a nervului vag, declanșează comportamente de imobilizare, cum ar fi înghețarea sau "închiderea".
Acest sistem se activează atunci când o persoană se confruntă cu o situație care îi pune viața în pericol și trebuie să își conserve energia sau se simte copleșită și trebuie să se retragă din mediul înconjurător.
Teoria polivagală sugerează că un dezechilibru în activarea acestor diferite ramuri ale sistemului nervos parasimpatic poate duce la diverse probleme de sănătate, cum ar fi anxietatea, depresia și tulburările legate de traume.
Prin înțelegerea modului în care nervul vag funcționează și răspunde la diferite indicii sociale și de mediu, medicii pot dezvolta tratamente mai eficiente care să vizeze procesul fiziologic neuronal de bază.
Anatomia sistemului polivagal
Teoria polivagală se concentrează pe organizarea anatomică și funcțională a sistemului nervos autonom, în special pe rolul nervului vag în modularea stării noastre fiziologice și a răspunsurilor sistemului nervos.
Teoria sugerează că nervul vag are trei circuite neuronale care reglează reactivitatea adaptivă în funcție de angajamentul social și de complexul vagal dorsal.
Complexul vagal ventral susține strategiile de apărare, comportamentul social și conștientizarea conștientă.
Teoria polivagală identifică fundamentele neurofiziologice ale unor afecțiuni precum tulburările psihiatrice și are implicații clinice pentru înțelegerea și tratarea afecțiunilor legate de stres.
Nervul vagabond, sau nervul vagal, furnizează informații senzoriale de la organele viscerale și reglează starea fiziologică a corpului, în special a cortexului.
În general, teoria polivagală oferă o explicație neuronală pentru imperativul biologic al comportamentelor de implicare socială și evidențiază moștenirea evolutivă.
Fiziologia sistemului polivagal
Sistemul de implicare socială se află în vârful ierarhiei, fiind mediat de nervul vag ventral.
Acest nerv este responsabil pentru capacitatea noastră de a ne implica cu ceilalți în interacțiuni sociale și este activat în timpul momentelor de siguranță și relaxare.
Nervul vag ventral reglează multe funcții fiziologice, inclusiv variabilitatea ritmului cardiac, aritmia sinusurilor respiratorii și procesele digestive.
Sub sistemul de implicare socială se află sistemul nervos simpatic, care este responsabil pentru răspunsul de "luptă sau fugi".
Acest sistem este activat ca răspuns la amenințări sau factori de stres percepuți și pregătește organismul pentru acțiune prin creșterea ritmului cardiac, a tensiunii arteriale și a respirației.
În partea de jos a ierarhiei se află complexul vagal dorsal, care este mediat de nervul vag dorsal.
Acest nerv reglează funcțiile fiziologice de bază ale organismului, cum ar fi respirația și digestia, și este activat în timpul imobilizării sau al opririi.
Înțelegerea celor trei stări ale sistemului Polyvagal
Teoria, dezvoltată de Dr. Stephen Porges, propune că sistemul nervos autonom cuprinde trei stări distincte, fiecare asociată cu răspunsuri fiziologice și comportamentale specifice.
Aceste stări sunt guvernate de diferite ramuri ale sistemului nervos, inclusiv de sistemele nervos simpatic, parasimpatic și autonom al mamiferelor.
Prima etapă a sistemului polivagal este răspunsul de imobilizare, cunoscut sub numele de "îngheț".
Acest lucru se întâmplă atunci când sistemul nervos autonom al mamiferelor detectează un pericol și declanșează o reacție de imobilizare a individului pentru a minimiza șansele de a fi detectat de un prădător.
Complexul vagal dorsal are ca rezultat scăderea ritmului cardiac, iar tensiunea arterială reglează acest răspuns.
Etapa a doua este răspunsul de activare simpatică cunoscut sub numele de "luptă sau fugi".
Acest răspuns este declanșat atunci când sistemul nervos detectează o amenințare și pregătește individul să lupte sau să fugă.
Sistemul nervos simpatic este responsabil pentru acest răspuns, ceea ce duce la o alterare a ritmului cardiac, numită aritmie sinusală respiratorie, și la modificarea tensiunii arteriale.
Etapa a treia este răspunsul de implicare socială, "odihnă și digestie".
Acest răspuns este reglementat de complexul vagal ventral și este asociat cu sentimente de siguranță și calm.
Complexul vagal ventral și căile vagale reglează sistemul nervos parasimpatic, ceea ce duce la scăderea ritmului cardiac și a tensiunii arteriale.
Teoria Polyvagal și sistemul nervos
Teoria polivagală este o perspectivă relativ nouă în neuroștiințe care ne ajută să înțelegem mai bine modul în care sistemul nervos răspunde la stres și traume.
Acesta subliniază importanța sistemului nervos autonom, în special a nervului vag, în reglarea stărilor noastre fiziologice și emoționale.
Prin înțelegerea perspectivei polivagale, putem obține informații despre modul în care răspundem la stres, cum să ne îmbunătățim reglarea emoțională și cum să promovăm o mai mare reziliență în fața adversității.
Teoria polivagală a fost utilizată și pentru a explica mecanismele care stau la baza tulburărilor de dezvoltare, cum ar fi autismul.
Teoria sugerează că perturbările sistemului nervos social pot contribui la dificultățile de comportament social și de interacțiune și comunicare caracteristice acestor tulburări.
- Răspunsul simpatic: Aceasta se referă la activarea sistemului nervos simpatic, parte a sistemului nervos autonom. În teoria polivalentă, activarea simpatică este asociată cu răspunsul de luptă sau de fugă și este adesea considerată un răspuns la pericolul perceput.
- Răspunsul parasimpatic: Aceasta se referă la activarea sistemului nervos parasimpatic, care face parte, de asemenea, din sistemul nervos autonom. În teoria polivalentă, activarea parasimpatică este asociată cu sistemul integrat de angajare socială și este adesea considerată un răspuns la sentimentele de siguranță și de conectare.
Istoria evolutivă a sistemului polivagal
Teoria polivagală sugerează că sistemul nervos autonom (SNA) este rezultatul evoluției, porțiunile mai vechi conservate filogenetic ale SNA fiind mai primitive, iar cele mai recent evoluate fiind mai avansate.
Teoria propune că SNA la vertebrate a evoluat în trei etape, fiecare dintre ele construindu-se pe baza celei precedente.
Prima etapă implică evoluția complexului vagal dorsal (DVC).
DVC este responsabil pentru comportamentele de imobilizare și de închidere ca răspuns la amenințări. Acest sistem se găsește la toate vertebratele și este cea mai veche porțiune a SNA.
Cea de-a doua etapă a implicat evoluția sistemului nervos simpatic (SNS), responsabil pentru răspunsul de luptă sau de fugă. Acest sistem este prezent la toate mamiferele și este mai avansat decât DVC.
Cea de-a treia și cea mai recentă etapă a implicat evoluția nervului vag la mamifere, care a dat naștere sistemului nervos parasimpatic (SNP).
PNS reglează comportamentele de implicare socială și este unic la mamifere. PNS a evoluat pentru a promova comportamentul social și pentru a reduce agresivitatea între indivizi.
Trauma și teoria Polyvagal
Traumatismele pot avea un impact profund asupra sistemului polivagal. Atunci când o persoană suferă o traumă, sistemul nervos simpatic poate deveni hiperactiv, ceea ce duce la sentimente de anxietate și de hiperagitație.
Ca răspuns, sistemul nervos parasimpatic poate deveni mai puțin activ, ceea ce face dificilă calmarea și reglarea emoțiilor.
Teoria polivagală sugerează că trauma poate duce la o dereglare a sistemului nervos, care se poate manifesta prin diverse simptome fizice și emoționale.
De exemplu, supraviețuitorii de traume pot avea probleme gastrointestinale și tulburări de somn, printre alte simptome.
Teoria polivagală a oferit informații valoroase despre impactul traumei asupra sistemului nervos.
Atunci când o persoană suferă o traumă, sistemul său nervos poate deveni dereglementat, ceea ce duce la simptome fizice și emoționale.
Teoria polivagală sugerează că înțelegerea mecanismelor care stau la baza acestei dereglementări poate oferi informații pentru tratamente eficiente pentru supraviețuitorii traumelor.
Cu toate acestea, teoria polivagală oferă, de asemenea, speranță pentru vindecarea după o traumă.
Prin înțelegerea rolului sistemului nervos în reacțiile la traume, persoanele și furnizorii de servicii medicale pot lucra împreună pentru a dezvolta intervenții care să promoveze reglarea și vindecarea.
Aceste intervenții pot include tehnici de respirație profundă, meditație și alte tehnici minte-corp care pot activa sistemul nervos parasimpatic și pot promova sentimente de siguranță și relaxare.
Aplicarea teoriei Polyvagal în terapie
Aplicarea teoriei Polyvagal în terapie poate ajuta clienții să își înțeleagă răspunsurile sistemului nervos și să dezvolte noi căi neuronale care să sprijine reglarea și implicarea socială.
Supraviețuitorii de traume, în special, pot beneficia de o terapie bazată pe teoria polivagală, deoarece experiențele traumatice pot deregla sistemul nervos autonom și pot duce la răspunsuri neadaptate și la modificări ale căilor vagale.
Terapeuții pot folosi expresiile faciale și comunicarea socială pentru a implica sistemele nervoase sociale ale clienților și pentru a sprijini strategiile de apărare care promovează siguranța și conexiunea.
Terapia bazată pe polivagalitate poate aborda, de asemenea, durerea cronică, deoarece aceasta a fost asociată cu dereglarea sistemului nervos autonom.
Prin abordarea dereglementării sistemului nervos care stă la baza acestei afecțiuni, terapeuții pot ajuta clienții să dezvolte noi răspunsuri adaptative și să reducă durerea.
Teoria polivagală subliniază importanța complexului vagal ventral în susținerea funcțiilor și răspunsurilor adaptative.
Prin abordarea acestei zone prin terapie, clienții pot dezvolta o complexitate neuronală sporită și își pot regla starea fiziologică.
În plus, terapeuții îi pot ajuta pe clienți să înțeleagă moștenirea lor evolutivă și zonele trunchiului cerebral care le reglează sistemul nervos autonom.
Teoria Polyvagal oferă un cadru cuprinzător pentru înțelegerea rolului sistemului nervos autonom în reglarea emoțională, implicarea socială și sănătatea fizică.
Terapeuții pot folosi această teorie pentru a-și informa practica, în special în sprijinirea clienților cu traume sau dureri permanente.
Expresiile faciale și comunicarea socială sunt instrumente puternice pentru a implica sistemul nervos social al clienților și pentru a promova siguranța și conexiunea.
Prin utilizarea unor expresii care transmit căldură și empatie, terapeuții pot sprijini strategiile de apărare care îi ajută pe clienți să se simtă în siguranță și să reducă sentimentele de amenințare.
Durerea de lungă durată este o afecțiune complexă legată de dereglarea sistemului nervos autonom. Terapeuții pot aborda această dereglare subiacentă a sistemului nervos prin terapia informată de Polyvagal și pot ajuta clienții să dezvolte noi răspunsuri adaptative.
Prin susținerea complexului vagal ventral, clienții pot dezvolta o complexitate neuronală crescută și își pot regla starea fiziologică, reducând durerea.
De asemenea, terapeuții îi pot ajuta pe clienți să își înțeleagă moștenirea evolutivă și zonele trunchiului cerebral care le reglează sistemul nervos autonom.
Acest lucru îi poate ajuta pe clienți să dezvolte un simț al agendei și al controlului asupra răspunsurilor lor fiziologice, ceea ce duce la creșterea rezilienței și a bunăstării.
Tehnici care pot fi utilizate
Reglarea vagală este un punct cheie al terapiei Polyvagal-informată, deoarece nervul vag joacă un rol central în reglarea sistemului nervos autonom.
Terapeuții pot viza căile vagale prin respirație, meditație și yoga. Aceste tehnici pot promova relaxarea și pot activa răspunsul parasimpatic, ceea ce duce la creșterea tonusului vagal și la o mai bună reglare.
Terapeuții pot ajuta clienții să dezvolte noi căi neuronale, să își regleze răspunsurile sistemului nervos și să promoveze implicarea și conexiunea socială prin adoptarea unei perspective polivagale în terapie.
Această abordare are implicații clinice importante pentru diverse afecțiuni, inclusiv traume, durere cronică și tulburări de anxietate.
Terapia informată de polivagal oferă o serie de tehnici care îi pot ajuta pe clienți să își regleze sistemul nervos și să își îmbunătățească starea generală de bine.
Una dintre aceste tehnici este respirația, care presupune o respirație lentă și profundă pentru a activa răspunsul parasimpatic și a promova relaxarea. Acest lucru poate duce la creșterea tonusului vagal și la o mai bună reglare a sistemului nervos autonom.
Meditația este o altă tehnică ce poate fi folosită în terapia informată de Polyvagal.
Practicile de conștientizare pot ajuta clienții să devină mai conștienți de senzațiile corporale și de emoțiile lor, promovând reglarea emoțională și reducând reactivitatea la factorii de stres.
Acest lucru poate contribui, de asemenea, la activarea răspunsului parasimpatic și la promovarea reglării vagale.
Yoga este o a treia tehnică ce poate fi folosită în terapia informată de Polyvagal. Prin combinarea posturilor fizice cu exerciții de respirație controlată și tehnici de relaxare, yoga poate ajuta la promovarea relaxării și la îmbunătățirea reglării vagale.
De asemenea, acest lucru poate fi benefic pentru sănătatea fizică generală, cum ar fi scăderea tensiunii arteriale și îmbunătățirea funcției cardiovasculare.
Teoria Polyvagal și Mindfulness
Teoria polivagală a fost, de asemenea, legată de practicile de atenție, care implică concentrarea asupra momentului prezent fără a judeca.
S-a constatat că atenția și autoreglarea promovează o activitate crescută în complexul vagal ventral, care este asociat cu sentimentele de siguranță și de implicare socială.
În plus, practicile de mindfulness pot contribui la reglarea sistemului nervos autonom și la reducerea simptomelor de anxietate și depresie.
Prin creșterea gradului de conștientizare a senzațiilor corporale și a emoțiilor, indivizii pot dezvolta o mai bună înțelegere a răspunsurilor lor fiziologice la stres și își pot regla mai bine reacțiile emoționale.
Practicarea mindfulness poate ajuta, de asemenea, persoanele să dezvolte o mai mare autocompătimire și să reducă autocritica, ceea ce poate fi deosebit de benefic pentru cei care au suferit traume sau stres cronic.
Acest lucru poate promova un sentiment de siguranță și de conectivitate și poate spori angajamentul social și relațiile interpersonale.
Viitorul teoriei Polyvagal
Teoria polivalentă a câștigat o atenție sporită în domeniul psihologiei și neurobiologiei.
Această teorie a revoluționat înțelegerea noastră a sistemului nervos și a rolului său în reglarea emoțiilor, a comportamentului și a interacțiunilor noastre sociale.
Pe măsură ce cercetările asupra teoriei polivagale continuă să se extindă, se deschid noi uși pentru potențiale aplicații în viitor.
Aplicații în practica clinică
Teoria polivagală a avut deja aplicații semnificative în practica clinică.
Aceasta a fost utilizată pentru a dezvolta noi abordări de tratament pentru diverse afecțiuni psihice, inclusiv tulburări de anxietate, traume și depresie.
În viitor, ne așteptăm să vedem o creștere continuă a utilizării teoriei polivagale în practica clinică.
O aplicație semnificativă a teoriei polivagale în practica clinică a fost dezvoltarea de noi abordări terapeutice pentru tulburările de anxietate.
Aceasta include reducerea stresului bazată pe conștientizare și terapia cognitiv-comportamentală, care vizează sistemul nervos autonom și promovează reglarea neuronală.
Teoria a fost aplicată și în tratamentul traumei, oferind un cadru pentru înțelegerea mecanismelor care stau la baza simptomelor legate de traume, cum ar fi disocierea și disreglarea emoțională.
Terapeuții pot folosi această înțelegere pentru a dezvolta intervenții care vizează dereglarea specifică a sistemului nervos asociată cu trauma.
În plus, ideologia polivagală a fost folosită pentru a dezvolta noi abordări în tratarea depresiei.
De exemplu, intervenții precum activarea comportamentală și psihoterapia interpersonală pot fi informate de teoria polivagală, deoarece promovează implicarea socială și reglarea neuronală a sistemului nervos autonom.
Progrese tehnologice
Dezvoltarea noilor tehnologii a deschis, de asemenea, noi posibilități de aplicare a teoriei polivagale.
De exemplu, dispozitivele purtabile care monitorizează variabilitatea ritmului cardiac și alți indicatori fiziologici pot ajuta medicii să înțeleagă mai bine starea autonomă a pacientului și să ofere intervenții mai eficiente.
În plus, progresele în tehnicile de neuroimagistică au permis cercetătorilor să înțeleagă mai bine procesele neuronale care stau la baza teoriei polivagale.
Utilizarea tehnologiei portabile pentru monitorizarea indicatorilor fiziologici are potențialul de a revoluționa practica clinică, în special în ceea ce privește bunăstarea mentală.
Dispozitivele portabile pot oferi medicilor date în timp real despre starea autonomă a pacientului, permițând un tratament mai personalizat și o mai bună înțelegere a mecanismelor care stau la baza afecțiunilor psihologice.
În plus, progresele în tehnicile de neuroimagistică au permis cercetătorilor să investigheze mai în detaliu procesele neuronale care stau la baza propunerii polivagale.
Acest lucru a dus la o înțelegere mai profundă a interacțiunilor complexe dintre sistemul autonom, creier și comportament.
Pe lângă tehnologia purtabilă și neuroimagistica, realitatea virtuală a fost, de asemenea, utilizată pentru a explora aplicațiile teoriei polivagale în practica clinică.
Simulările de realitate virtuală pot crea un mediu controlat pentru ca pacienții să exerseze comportamente de implicare socială și să dezvolte noi căi neuronale și vagale.
Teoria polivalentă se poate extinde în noi domenii, dincolo de psihologie și psihiatrie. Aceasta ar putea contribui la dezvoltarea de noi tehnologii care să promoveze o mai bună interacțiune socială, să îmbunătățească reglarea emoțională și să sprijine sănătatea fizică.
De asemenea, ar putea fi aplicată în domenii precum educația, unde înțelegerea bazei neuronale a învățării și a comportamentului ar putea duce la strategii de predare mai eficiente.
Potențiala extindere a teoriei Polyvagal în noi domenii este semnificativă deoarece subliniază legătura dintre sistemul nervos autonom și implicarea socială.
Această conexiune are implicații largi în diverse domenii, inclusiv în tehnologie, educație și sănătate fizică.
Un domeniu în care teoria polivagală ar putea avea un impact semnificativ este cel al tehnologiei.
Dispozitivele portabile care măsoară variabilitatea ritmului cardiac și alți indicatori fiziologici ar putea fi utilizate pentru a dezvolta noi aplicații care să promoveze reglarea emoțională și implicarea socială.
De exemplu, un dispozitiv portabil care oferă utilizatorului biofeedback atunci când starea sa fiziologică indică stres sau anxietate ar putea ajuta utilizatorul să dezvolte strategii de adaptare și să promoveze reglarea emoțională.
Concentrarea teoriei polivagale asupra bazei neuronale a învățării și a comportamentului ar putea duce la strategii de predare mai eficiente în educație.
Înțelegând rolul sistemului nervos autonom în învățare, educatorii ar putea concepe intervenții care să sprijine reglarea fiziologică a elevilor, sporind implicarea și capacitatea de învățare a acestora.
La fel ca orice teorie științifică, întotdeauna mai sunt multe de învățat despre teoria polivagală.
Continuarea cercetărilor va contribui la îmbunătățirea înțelegerii sistemului nervos și a rolului său în reglarea reacțiilor noastre emoționale, comportamentale și sociale.
Această cercetare ar putea duce la noi perspective și intervenții care să ajute persoanele să depășească provocările legate de sănătatea mintală și să ducă o viață mai satisfăcătoare.
Critici ale teoriei lui Polyvagal
Teoria polivagală este o teorie larg acceptată și influentă în psihologie și neuroștiințe, dar nu este lipsită de critici.
Una dintre cele mai frecvente critici aduse teoriei polivagale este că există puține dovezi empirice care să susțină afirmațiile sale.
Deși unele cercetări susțin teoria, multe studii au eșantioane de dimensiuni mici și puține studii au replicat rezultatele.
Criticii susțin, de asemenea, că teoria polivagalului oferă o explicație simplistă a unor fenomene complexe.
De exemplu, teoria sugerează că sistemul nervos are doar trei ramuri, dar cercetările recente au arătat că ar putea fi mai mult de trei.
În plus, concentrarea teoriei asupra nervului vag și a răspunsului "luptă, zboară, îngheață" ignoră rolul altor factori biologici și psihologici importanți în reglarea sistemului nervos.
O altă critică adusă teoriei polivagale este aceea că pune prea mult accent pe rolul nervului vag în reglarea sistemului nervos.
În timp ce nervul vag este o parte importantă a sistemului nervos, acesta nu este singurul factor care influențează sistemul nervos.
Concentrarea teoriei asupra nervului vag poate duce la o simplificare excesivă a proceselor complexe ale sistemului nervos.
Criticii susțin, de asemenea, că teoria polivagală nu acordă suficientă atenție factorilor sociali și de mediu care pot influența sistemul nervos.
De exemplu, accentul pus de această teorie pe răspunsul de tip "luptă-fugă-îngheață" nu ține cont de rolul sprijinului social în reglarea sistemului nervos.
Nervii cranieni și teoria Polyvagal
Teoria polivagală este o teorie neurobiologică care explică rolul sistemului nervos în reglarea emoțiilor și a comportamentului.
Teoria propune că nervul vag, compus din nervi cranieni și spinali, joacă un rol crucial în reglarea sistemului nervos.
Mai exact, teoria sugerează că nervul vag ventral, compus din nervii cranieni X, IX și X, reglează sistemul nervos și promovează comportamentele de implicare socială.
Nervii cranieni reglează funcțiile și comportamentele corporale, inclusiv expresiile, vorbirea, înghițirea și vederea. Conform teoriei polivagale, nervii cranieni reglează sistemul nervos și răspunsurile emoționale.
Nervii cranieni IX și X, care fac parte din nervul vag ventral, controlează respirația, ritmul cardiac și funcțiile de digestie.
Disfuncția acestor nervi cranieni a fost asociată cu diverse afecțiuni psihologice, inclusiv cu anxietatea și depresia.
În terapia informată de polivagal, terapeuții pot folosi exerciții de vocalizare, contactul vizual și expresia facială pentru a ținti fibrele nervoase craniene și a regla sistemul nervos.
Terapeuții pot promova relaxarea, pot reduce anxietatea și pot îmbunătăți comportamentul de implicare socială prin activarea nervului vag ventral.
În plus, înțelegerea rolului nervilor cranieni în teoria polivagalității are implicații importante pentru dezvoltarea de noi intervenții pentru afecțiunile de sănătate mintală.
Prin abordarea funcțiilor specifice ale nervilor cranieni, medicii pot dezvolta noi tehnici de tratare a unor afecțiuni precum anxietatea, depresia și tulburarea de stres posttraumatic.
Circuite neuronale primitive în teoria polivagală
De asemenea, teoria polivagală subliniază importanța circuitelor neuronale primitive în reglarea răspunsului sistemului nervos fiziologic la stres și pericol.
Conform teoriei privind circuitele neuronale, nervul vag dorsal, care este compus din structuri nervoase craniene primitive și fibre nervoase și din nucleul motor dorsal, reglează răspunsul de îngheț și sprijină strategiile de apărare utilizate de multe animale ca răspuns la o amenințare percepută.
Teoria sugerează că acest răspuns este o strategie conservată din punct de vedere evolutiv care se activează atunci când sistemul de implicare socială este copleșit.
Teoria propune, de asemenea, că tonusul nervului vag cardiac, sau reglarea variabilității ritmului cardiac de către nervul vag, este un indicator cheie al reglării emoționale și al comportamentului social.
Teoria sugerează că nivelurile ridicate ale tonusului vagal cardiac sunt asociate cu comportamente sociale crescute și cu reglarea emoțională.
În schimb, nivelurile scăzute sunt asociate cu probleme ale sistemului nervos central în ceea ce privește dereglarea emoțională și izolarea socială.
Studiile au arătat că un tonus crescut al nervului vagal cardiac este asociat cu o mai bună reglare emoțională, în timp ce nivelurile scăzute sunt asociate cu dereglarea emoțională și izolarea socială.
Teoria propune că intervențiile pentru creșterea tonusului vagal cardiac, cum ar fi practicile de mindfulness și sprijinul social, pot avea un impact pozitiv asupra reglării emoționale și a funcționării sociale.
Aceste constatări sugerează că nervul vag și căile vagale joacă un rol crucial în reglarea răspunsurilor noastre emoționale și sociale, iar intervențiile care vizează acest sistem pot promova în mod eficient bunăstarea.
Teoria Polyvagal și legătura dintre intestin și creier
Cercetările recente au evidențiat legătura dintre organele viscerale, intestinul și creier, intestinul fiind numit "al doilea creier". Aceste căi eferente viscerale speciale sunt cruciale pentru funcționarea normală a conexiunii intestin-cerebel.
Teoria sugerează că nervul vag joacă un rol cheie în această conexiune, reglând funcționarea sistemului digestiv și influențând sănătatea și starea de bine.
Înțelegerea imperativului biologic al conexiunii dintre intestin și creier poate oferi informații pentru intervenții eficiente pentru diferite probleme fizice și de sănătate.
Cercetările recente au arătat o legătură puternică între intestin și creier, cunoscută sub numele de "axa intestin-cerebel".
Această conexiune și comunicarea informațiilor senzoriale între cei doi este facilitată de fibrele nervului vag, care reglează funcționarea sistemului digestiv și influențează sănătatea și starea de bine.
Teoria polivagală sugerează că nervul vag este o componentă esențială a acestei conexiuni, jucând un rol critic în comunicarea informațiilor senzoriale între intestin și creier.
Această conexiune afectează în mod semnificativ diverse probleme fizice și de sănătate, inclusiv anxietatea, depresia și tulburările gastrointestinale.
Înțelegând și vizând mecanismele care stau la baza axei intestin-creier, pot fi dezvoltate intervenții care să promoveze sănătatea și bunăstarea generală.
Teoria Polyvagal și durerea
Teoria polivagală propune că durerea poate fi legată de dereglarea sistemului autonom, în special a sistemului simpatic.
Cercetările sugerează că sistemul nervos simpatic, responsabil pentru răspunsul organismului de "luptă sau de fugă", poate deveni hiperactiv la persoanele care suferă de durere. Acest lucru poate duce la creșterea sensibilității la durere și la agravarea simptomelor.
Prin înțelegerea mecanismelor care stau la baza durerii, pot fi dezvoltate intervenții care să vizeze aceste sisteme și să promoveze un management eficient al durerii.
De exemplu, practicile de conștientizare și alte tehnici de relaxare au scăzut activitatea sistemului nervos simpatic și au redus durerea la persoanele cu dureri de lungă durată.
Relația dintre sistemul nervos central și durere este complexă și multifațetată.
Teoria oferă un cadru pentru înțelegerea modului în care dereglarea acestui sistem poate contribui la dezvoltarea și menținerea durerii persistente.
Prin examinarea rolului sistemului simpatic în procesarea durerii, cercetătorii au identificat potențiale ținte de intervenție.
Pe lângă tehnicile de relaxare, alte intervenții care vizează sistemul nervos central, în special creierul, s-au dovedit a fi promițătoare în tratarea durerii.
De exemplu, biofeedback-ul și neurofeedback-ul pot antrena persoanele să își regleze răspunsurile, reducând sensibilitatea la durere și îmbunătățind gestionarea durerii.
Teoria sugerează, de asemenea, că abordarea dereglementării emoționale subiacente poate fi importantă pentru un management eficient al durerii.
Prin promovarea comportamentului social și a reglării emoționale, terapiile bazate pe această teorie pot reduce stresul psihologic asociat cu durerea cronică, ceea ce duce la îmbunătățirea rezultatelor.
Întrebări frecvente
Este teoria polivagală bazată pe dovezi?
Teoria polivagalului se bazează doar parțial pe dovezi. Deși afirmațiile despre nervul vag sunt corecte din punct de vedere anatomic și fiziologic în această teorie, mulți experți au ajuns recent la concluzia că teoria polivagală și ipotezele care o însoțesc sunt de neconceput. Acest lucru a indicat faptul că teoria conform căreia fibrele nervului vag sunt responsabile de anumite răspunsuri emoționale și comportamente sociale și de răspunsul de luptă sau de fugă nu a putut fi menținută sau apărată împotriva argumentelor opuse.
De ce este controversată teoria polivalentă?
Experiența umană și emoțiile care însoțesc aceste experiențe sunt extrem de complexe și pot fi influențate de numeroși factori. Teoria polivalentă este controversată, deoarece simplifică excesiv comportamentul și reacțiile emoționale umane. Ea neagă și ignoră eterogenitatea experienței umane și a reacției emoționale interne. Un alt motiv pentru care este controversată este incapacitatea teoriei de a fi susținută de neuroștiința actuală. Este o teorie care trebuie actualizată și aliniată la noile descoperiri neuroștiințifice făcute în ultimii ani.
Resurse
Site-ul oficial al lui Stephen Porges, fondatorul teoriei Polyvagal:
The Polyvagal Institute, resurse și cursuri de formare privind teoria polivagală:
Proiectul Terapeutul de traumă
Institutul Național pentru Aplicarea Clinică a Medicinei Comportamentale
Teoria polivagalului: O călătorie biocomportamentală spre socialitate
Teoria polivagalului: O știință a siguranței
Teoria polivagalului: Noi perspective asupra reacțiilor adaptative ale sistemului nervos
Mișcarea bazată pe mindfulness: O perspectivă polivalentă
Reglementarea, teoria Polyvagal și dezvoltarea prosocială a copiilor
Disclaimer
Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este menit să înlocuiască sfaturile, diagnosticul sau tratamentul medical profesionist. Se recomandă întotdeauna să vă consultați cu un furnizor de servicii medicale calificat înainte de a face orice schimbare legată de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări legate de sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este răspunzătoare pentru orice erori, omisiuni sau consecințe care pot apărea în urma utilizării informațiilor furnizate.
