Sistemul nervos simpatic este responsabil pentru răspunsul de tip "luptă sau fugi", reacția organismului la situații periculoase sau stresante. Acesta acordă prioritate ieșirii din situație în siguranță prin creșterea fluxului sanguin și a oxigenului către inimă și mușchi și prin oprirea altor funcții corporale.
Ce este sistemul nervos simpatic?
Sistemul nervos simpatic este o diviziune a sistemului nervos autonom, care controlează funcțiile involuntare ale organismului. Ambele sunt părți ale sistemului nervos periferic, care cuprinde toți nervii din afara creierului și a măduvei spinării, sistemul nervos central.
Sistemul nervos autonom conține, de asemenea, sistemul nervos parasimpatic. Sistemul parasimpatic este responsabil pentru răspunsul de odihnă și digestie, care este mai activ în timpul siguranței și al odihnei. Sistemele simpatic și parasimpatic acționează în mod reciproc, sau pendular. Activarea unuia îl inhibă pe celălalt, dar de obicei acționează în organism simultan pentru a menține homeostazia, un mediu intern stabil.
Funcțiile și țintele sistemului nervos simpatic
Sistemul nervos simpatic inervează aproape fiecare sistem de organe pentru a susține solicitările fizice crescute ale organismului în situații de stres. Stimularea simpatică crește în primul rând aportul de sânge, oxigen și energie către inimă și mușchii scheletici. Celelalte funcții diminuează în general procesele corporale care pot irosi timp sau energie. Exemple de activitate a sistemului nervos simpatic includ:
- Ochi: Mușchii oculari determină dilatarea pupilei pentru a îmbunătăți vederea de la distanță.
- Plămânii: Căile respiratorii se dilată pentru a aduce mai mult oxigen.
- Sistemul cardiovascular: Inima bate mai repede și mai tare pentru a pompa mai mult sânge. Majoritatea vaselor de sânge se contractă, dar cele din inimă și mușchii scheletici se dilată. Acest lucru crește tensiunea arterială și redirecționează sângele bogat în oxigen către inimă și mușchii scheletici.
- Sistemul metabolic: Organismul transformă glucoza și lipidele stocate în energie. Inhibă secreția de insulină pentru a inhiba stocarea de glucoză nouă și pentru a menține zahărul din sânge disponibil pentru metabolismul energetic.
- Sistemul digestiv: Funcțiile digestive, cum ar fi motilitatea gastrică și secreția de enzime, scad pentru a inhiba digestia.
- Sistemul urinar: Mușchiul vezicii urinare se dilată, iar sfincterul uretral se contractă pentru a împiedica urinarea.
- Reglarea temperaturii corporale: Glandele sudoripare devin mai active, iar mușchii pilo-erectori fac ca firele de păr să se ridice. Acest lucru răcește corpul.
- Sistemul imunitar: Inervația simpatică poate regla în sus și în jos inflamația.
Multe funcții ale sistemului nervos simpatic se opun direct sistemului nervos parasimpatic. De exemplu, activarea parasimpaticului scade ritmul cardiac și tensiunea arterială și stimulează funcțiile digestive. Deși activarea simpatică este dominantă în situații periculoase sau stresante, cele două sisteme acționează de obicei în echilibru.
Anatomia sistemului nervos simpatic
Fibrele nervoase simpatice pot fi senzoriale (aferente) sau motorii (eferente). Nervii senzoriali aduc informații de la periferie la creier și măduva spinării, iar nervii motori transmit răspunsul înapoi la organele și țesuturile țintă. Sistemele nervoase simpatic și parasimpatic au în comun nervii senzoriali, dar fiecare are nervi motori diferiți.
Nervi senzoriali autonomi
Receptorii din tot corpul monitorizează modul în care sistemul nervos autonom răspunde cerințelor fiziologice ale organismului. Fibrele aferente transportă datele senzoriale înapoi la creier și la măduva spinării. Sistemul nervos central semnalează orice schimbări necesare prin intermediul nervilor autonomi eferenți, ajustând echilibrul dintre sistemele nervoase autonome.
De exemplu, baroreceptorii din vasele de sânge detectează tensiunea arterială. În cazul în care aceasta trebuie să crească pentru a susține un răspuns de luptă sau de fugă, creierul crește fluxul simpatic pentru a contracta vasele de sânge și scade activitatea parasimpatică.
Nervii motori simpatici
Nervii motori din sistemul nervos autonom urmează un aranjament unic cu doi neuroni. În primul rând, neuronii preganglionari transportă semnalul din sistemul nervos central. Aceștia transmit impulsurile către grupuri de corpuri de celule nervoase numite ganglioni. În al doilea rând, neuronii postganglionari primesc semnalul de la ganglioni și îl transmit la țesuturile țintă.
Neuronii preganglionari simpatici își au originea în nervii spinali T1 până la L2. Nervii spinali se ramifică direct din măduva spinării, în acest caz, din regiunile toracică și lombară. Nervii simpatici preganglionari sunt relativ scurți, deoarece ganglionii simpatici se află foarte aproape de măduva spinării.
Ganglionii sunt corpurile celulare grupate ale neuronilor postganglionari. Axonii lungi ai neuronilor postganglionari sunt ceea ce noi numim fibre postganglionare. Ganglionii transmit impulsul nervos de la nervii preganglionari la cei postganglionari.
Fibrele simpatice postganglionare sunt lungi în comparație cu fibrele preganglionare și se deplasează din apropierea măduvei spinării până la ținte din multe sisteme de organe. Cu toate acestea, ele sunt, de asemenea, subțiri și nemielinizate, ceea ce înseamnă că le lipsește învelișul izolator care se găsește pe unele fibre nervoase.
Neurotransmițătorii transmit impulsurile nervoase
Neurotransmițătorii sunt un grup de molecule chimice de semnalizare care transmit impulsuri de la o fibră nervoasă la alta. În sistemul nervos simpatic, neurotransmițătorii transmit semnale de la nervii preganglionari la ganglioni și de la nervii postganglionari la țesuturile țintă.
Fibrele simpatice preganglionare utilizează acetilcolina, un neurotransmițător comun în tot corpul. Sistemul nervos parasimpatic utilizează, de asemenea, acetilcolina atât ca neurotransmițător preganglionar, cât și postganglionar.
Sistemul simpatic utilizează doar acetilcolina ca neurotransmițător postganglionar atunci când transmite semnale glandelor sudoripare. Majoritatea fibrelor simpatice postganglionare utilizează norepinefrina, care este înrudită cu epinefrina.
Epinefrina, sau adrenalina, este, de asemenea, un neurotransmițător simpatic postganglionar. Celulele cromafine speciale din măduva suprarenale eliberează epinefrina în vene pentru a stimula activarea simpatică la nivelul întregului sistem. Măduva suprarenală face parte din glandele suprarenale, care se află deasupra rinichilor.
Ce probleme pot apărea la nivelul sistemului nervos simpatic?
Dereglarea sistemului nervos simpatic poate implica subactivitate sau hiperactivitate. Organismul nu reușește să se adapteze la stres sau pericol dacă este subactiv. Dacă este hiperactiv, acesta inhibă activitatea parasimpatică, iar organismul nu reușește să îndeplinească funcțiile de întreținere de rutină.
Atunci când sistemul nervos simpatic este subactiv, acest lucru se manifestă adesea prin hipotensiune ortostatică. Hipotensiunea ortostatică este o afecțiune în care tensiunea arterială scade brusc atunci când o persoană se ridică în picioare după ce a stat jos sau a fost întinsă. Sistemul simpatic nu reușește să crească tensiunea arterială suficient de repede pentru a compensa creșterea gravitației, ceea ce poate duce la amețeli sau leșin.
Majoritatea problemelor pe termen lung legate de disfuncția simpatică provin de la un sistem nervos simpatic hiperactiv. Organismul se află în mod persistent în modul "luptă sau fugi", astfel încât se confruntă cu o tensiune arterială, un ritm cardiac și un nivel de zahăr din sânge cronic ridicat, printre alte probleme. Pe termen lung, acest lucru poate duce la tulburări cardiovasculare și obezitate și, în cele din urmă, chiar la diabet de tip 2 și insuficiență cardiacă.
Cauzele disfuncției simpatice
Disfuncția simpatică se poate datora mai multor cauze, inclusiv condiții genetice, leziuni, infecții și factori legați de stilul de viață. Uneori, modificările activității simpatice se pot datora unei dereglementări parasimpatice, deoarece cele două sisteme acționează, de obicei, în mod oscilant.
O dietă nesănătoasă este un factor care contribuie serios la hiperactivitatea simpatică. Mâncatul în exces și dietele bogate în grăsimi și zahăr declanșează secreția excesivă a hormonilor leptină și insulină , care activează sistemul nervos simpatic. Insulina elimină glucoza din sânge, permițându-i să intre în celule pentru a fi depozitată, iar leptina suprimă foamea. Organismul devine rezistent la nivelurile de leptină și de insulină atunci când acestea sunt ridicate în mod cronic, ceea ce poate duce la obezitate și, respectiv, la diabet de tip 2. Această rezistență duce, de asemenea, la o activitate simpatică ridicată în mod cronic.
O altă cauză a hiperactivității simpatice este stresul oxidativ la nivelul neuronilor. Stresul oxidativ este deteriorarea cauzată de radicalii liberi sau de speciile reactive de oxigen (ROS). ROS sunt un produs secundar natural al metabolismului oxigenului, iar organismul nostru produce, de obicei, suficienți antioxidanți naturali pentru a preveni daunele. Excesul de leptină în organism poate crește nivelul de ROS și poate provoca stres oxidativ, stimulând o activitate simpatică crescută.
În cele din urmă, stresul cronic este, de asemenea, o cauză majoră a hiperactivității simpatice. Stresul cronic se poate acumula din mai multe surse, așa că este esențial să se reducă sau să se elimine factorii de stres ori de câte ori este posibil. Sistemul nervos simpatic poate deveni, de asemenea, hiperactiv odată cu îmbătrânirea.
Cum pot avea grijă de sistemul meu nervos simpatic?
Corpurile noastre tind să fie în modul "luptă sau fugi" mai mult decât este necesar, așa că, în general, dorim să ne concentrăm pe reducerea activității simpatice. Putem realiza acest lucru vizând direct sistemul simpatic sau crescând activitatea parasimpatică pentru a schimba echilibrul în sistemul nervos autonom.
În cazul persoanelor care se confruntă cu obezitatea și cu o dietă nesănătoasă, cercetările sugerează că cea mai eficientă modalitate de a reduce activitatea simpatică este pierderea în greutate printr-o combinație de dietă hipocalorică și exerciții fizice de intensitate moderată. Este posibil ca aceste strategii să nu fie adecvate pentru toată lumea și ar trebui să se facă în urma consultării cu un medic.
Un studiu recent a constatat că exprimarea sprijinului față de ceilalți poate contribui, de asemenea, la reducerea activității simpatice și la atenuarea răspunsului la stres. Participanții au petrecut cinci minute scriind o scrisoare de susținere către un prieten apropiat sau un membru al familiei, în timp ce un grup de control a petrecut acest timp scriind despre drumul lor spre serviciu sau școală. În continuare, aceștia au fost supuși unei activități de stres în care au trebuit să scrie și să țină discursuri de cinci minute, apoi să completeze o provocare de aritmetică mentală.
Studiul a constatat că participanții care au scris mesaje de susținere au avut o creștere mai mică a biomarkerilor simpatici în timpul testului de stres decât cei din grupul de control. Cu toate acestea, această măsură nu a avut semnificație statistică. Grupul de sprijin a avut, de asemenea, măsurători semnificativ mai mici ale tensiunii arteriale sistolice în condiții de stres decât grupul de control. Acest lucru sugerează o activitate simpatică mai mică sau o activitate parasimpatică mai mare. Beneficiul acordării de sprijin asupra activității simpatice necesită cercetări suplimentare, dar ar putea să ne îndepărteze răspunsul la stres de la dominanța simpatică.
Cercetările referitoare la tamponarea răspunsurilor la stres sunt mai solide din punct de vedere parasimpatic. Studiile au arătat că ne putem schimba sistemul nervos autonom pentru a favoriza activitatea parasimpatică și pentru a reduce activitatea simpatică prin exerciții fizice de intensitate moderată, masaj, meditație și yoga.
Întrebări frecvente
Ce este sistemul nervos simpatic?
Sistemul nervos simpatic controlează răspunsul organismului de a lupta sau de a fugi. Acesta este mai activ în timpul stresului sau al pericolului și ne ajută să ieșim din situație în siguranță. Este o diviziune a sistemului nervos autonom, care controlează procesele fiziologice involuntare ale organismului.
Care este diferența dintre simpatic și parasimpatic?
Sistemul nervos simpatic controlează lupta sau fuga, în timp ce sistemul nervos parasimpatic controlează răspunsul de odihnă și digestie. Sistemul parasimpatic face parte, de asemenea, din sistemul nervos autonom și are o structură similară cu cea a sistemului simpatic. Cele două diviziuni lucrează împreună într-un mod oscilant și, de obicei, se echilibrează reciproc.
Ce înseamnă preganglionar, postganglionar și ganglioni?
Neuronii preganglionari reprezintă primul pas în inervația simpatică. Aceștia transportă semnalul de la nervii spinali la ganglionii simpatici. Ganglionii sunt grupuri de corpuri de celule nervoase care transmit semnalul de la nervii preganglionari la cei postganglionari. Neuronii postganglionari reprezintă al doilea pas în inervația simpatică și transmit semnalul către organele interne.
Dacă activarea simpatică împiedică urinarea, de ce unii oameni fac pipi când sunt speriați?
În condiții normale, vezica urinară se află sub controlul centrului pontin de micțiune (PMC) din trunchiul cerebral. Atunci când vezica este plină, PMC dorește să stimuleze urinarea. Partea conștientă a creierului reține acest impuls până când ajungem la baie.
Atunci când reacția de luptă sau de fugă se declanșează, sistemul nervos simpatic preia controlul vezicii urinare de la PMC. Este posibil ca, în timpul acestei tranziții, sistemul simpatic să întrerupă comunicarea dintre PMC și partea conștientă a creierului. Dacă vezica urinară este plină, PMC are pentru scurt timp libertate de acțiune pentru a permite urinarea înainte ca inhibiția simpatică să se instaleze.
Ce poate afecta sistemul nervos simpatic?
Multe surse pot provoca leziuni simpatice, inclusiv tulburări genetice, leziuni și alte boli. Factorii stilului de viață care pot afecta sistemul nervos simpatic includ stresul cronic, dieta nesănătoasă, lipsa de exerciții fizice și stresul oxidativ.
Cum pot să-mi protejez sistemul nervos simpatic?
În general, ne aflăm în modul "luptă sau fugi" mai mult decât este necesar, așa că dorim să reducem activitatea simpatică și să creștem activitatea parasimpatică. Unele strategii includ menținerea unei diete sănătoase, exerciții fizice de intensitate moderată, yoga și meditație.
ANAHANA RESURSE DE SĂNĂTATE FIZICĂ
SĂNĂTATE FIZICĂ WIKIS
Răspunsul de luptă sau de fugă
BLOGURI DE SĂNĂTATE FIZICĂ
Ce este sistemul nervos central
Ce este sistemul nervos periferic
Ce este sistemul nervos somatic
Ce este sistemul nervos autonom
Ce este sistemul nervos simpatic?
Resurse
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538516/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK539845/
https://iopscience.iop.org/article/10.1088/1361-6579/aa6782
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK542195/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6423215/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4430650/
