Sistemul nervos somatic (SNS) este diviziunea sistemului nervos periferic responsabilă de toate mișcările voluntare ale corpului. Sistemul nervos somatic este format din nervi senzoriali și motori relativ mari, care conduc rapid impulsurile, permițându-ne să răspundem rapid la stimulii din mediul nostru.
Principalele concluzii
- Definiție: Sistemul nervos somatic (SNS) face parte din sistemul nervos periferic, controlând mișcările voluntare și transmițând informații senzoriale.
- Componente: Include neuronii senzoriali, neuronii motori și joncțiunea neuromusculară, facilitând comunicarea dintre creier și mușchi.
- Funcții: Responsabil de mișcările musculare voluntare și de arcurile reflexe, răspunzând rapid la stimuli.
- Tulburări: Poate implica afecțiuni precum ALS, scleroză multiplă și hernie de disc, cauzând tremor și afectarea funcției motorii.
- Sănătate: Menținerea unei diete sănătoase și exerciții fizice moderate ajută la protejarea SNS.
Ce este sistemul nervos somatic?
Sistemul nervos somatic este sub control conștient, ceea ce înseamnă că putem alege să ne mișcăm mușchii sau nu. De exemplu, atunci când decidem să ridicăm o carte, creierul nostru trimite semnale neuronilor motori către mușchii brațului, spunându-le să se contracte.
Sistemul nervos somatic poate suferi, de asemenea, o activare inconștientă. De exemplu, atunci când declanșăm un reflex, folosim memoria musculară sau ne retragem automat de la un stimul dureros.
Cum se integrează SNS în restul sistemului nervos?
Sistemul nervos uman se împarte în sistem nervos central și periferic. Sistemul nervos central (SNC) este format din creier și măduva spinării. Sistemul nervos periferic (SNP) este format din toți ceilalți nervi care se întind pe tot corpul.
Nervii periferici conectează sistemul nervos central cu organele, mușchii și glandele noastre. SNP este împărțit în sistemul nervos somatic și sistemul nervos autonom.
Sistemul nervos somatic (SNS) este sistemul nervos voluntar, ceea ce înseamnă că putem alege să îl activăm. Principala sa responsabilitate este controlul conștient al mișcărilor mușchilor scheletici. SNS se ocupă, de asemenea, de unele mișcări involuntare, cum ar fi reflexele.
Sistemul nervos autonom (SNA) este responsabil pentru funcțiile involuntare ale organismului, ceea ce înseamnă că funcționează automat. Acesta controlează toate procesele care ne mențin în viață și funcționează, cum ar fi ritmul cardiac, respirația și digestia. Sistemul nervos autonom este împărțit în sistemele nervos simpatic (luptă sau fugi) și parasimpatic (odihnă și digestie).
Sistemul nervos somatic și cel autonom funcționează adesea împreună. De exemplu, în controlul vezicii urinare: inervația parasimpatică permite urinei să părăsească vezica urinară, dar este necesar controlul muscular somatic (voluntar) pentru a urina.
Anatomia sistemului nervos somatic
Sistemul nervos somatic include toți nervii care inervează mușchii scheletici. Acești nervi își au originea în măduva spinării și în trunchiul cerebral și se extind de-a lungul sistemului nervos periferic. Nervii somatici ne permit să ne controlăm mișcările musculare în mod voluntar, dar pot fi activați și fără o decizie conștientă (de exemplu, reflexele).
Sistemul nervos somatic include neuronii senzoriali și motori. Neuronii senzoriali sunt aferenți, ceea ce înseamnă că trimit semnale de la corp la creier. Neuronii motori eferenți fac opusul.
Fibrele nervoase somatice sunt izolate cu straturi relativ groase de mielină, astfel încât acestea conduc impulsurile rapid. Acest lucru ne permite să răspundem rapid la stimulii din mediul nostru.
Creierul și măduva spinării
Sistemul nervos somatic face parte din sistemul nervos periferic, însă sistemul nervos central este în continuare esențial pentru funcționarea sa. Creierul interpretează intrările senzoriale și semnalează răspunsurile motorii pentru a controla întregul corp. Cortexul motor din lobul frontal generează impulsuri motorii somatice.
Măduva spinării este o coloană lungă de nervi care coboară pe spate și transmite mesaje între creier și alte părți ale corpului. Este un centru de releu crucial pentru neuronii motori somatici și arcul reflex somatic.
Unii nervi implicați în sistemul nervos somatic ies direct din creier și din măduva spinării. Acestea sunt numite nervi cranieni și nervi spinali.
Există 12 perechi de nervi cranieni, dintre care 10 își au originea în trunchiul cerebral. Acești nervi primesc semnale de la organele senzoriale, cum ar fi ochii și nasul. Nervii cranieni controlează voluntar și mușchii capului.
Există 31 de perechi de nervi spinali, care sunt asociate cu diferite regiuni ale coloanei vertebrale. Acestea transportă semnale somatosenzoriale și motorii voluntare între periferie și măduva spinării.
Neuronii senzoriali somatici
Neuronii senzoriali din sistemul nervos somatic au terminații în mușchi, oase și piele. Ele captează senzații somatice, care sunt orice senzații experimentate de corp.
Senzațiile somatice pot fi exteroceptive (în afara corpului) sau proprioceptive (în interiorul corpului). Senzațiile somatice exteroceptive includ atingerea, durerea, temperatura și presiunea.
Simțurile proprioceptive includ poziția articulațiilor și tensiunea musculară și ajută la orientarea poziției corpului în mediul înconjurător.
Neuronii motori somatici
Neuronii motori din sistemul nervos somatic inervează mușchii scheletici. Adică, toți mușchii pe care îi putem controla în mod voluntar. Există două tipuri majore: neuronii motori superiori și neuronii motori inferiori.
Neuronii motori superiori își au originea în cortexul cerebral al creierului. Ei fac sinapsă cu neuronii motori inferiori din măduva spinării, care continuă să inerveze mușchii.
Sinapsele sunt locurile în care nervii transmit impulsuri chimice sau electrice către alți nervi sau către țesutul țintă.
Neuronii motori superiori
Neuronii motori superiori sunt celulele nervoase care transmit semnale de la creier la măduva spinării. Acestea își au originea în cortexul motor primar al creierului, situat în lobul frontal. Cortexul motor generează semnalele pentru controlul motor voluntar. Neuronii motori superiori urmează două trasee: piramidal și extrapiramidal.
Tractul piramidal: Majoritatea neuronilor motori superiori trec prin piramidele medulare din trunchiul cerebral, regiunea care leagă creierul de măduva spinării.
Aceste fibre ale tractului piramidal transmit semnale pentru toate mișcările musculare voluntare, de la cele ample la cele extrem de precise.
Tract extrapiramidal: Aceste fibre nervoase nu trec prin piramidele medulare așa cum trec prin trunchiul cerebral. Fibrele tractului extrapiramidal semnalează modificări ale mișcărilor voluntare, cum ar fi viteza și coordonarea.
Ele transmit, de asemenea, semnale pentru controlul motor involuntar, cum ar fi postura, și acțiuni care devin involuntare în timp, adică memoria musculară.
Neuronii motori inferiori
Neuronii motori inferiori sunt veriga finală a sistemului nervos somatic. Acestea își au originea în măduva spinării și inervează mușchii scheletici din întregul corp. Atunci când un neuron motor inferior primește stimulare de la un neuron motor superior, acesta determină contracția mușchiului.
Neuronii motori inferiori din sistemul nervos somatic constau din trei tipuri: alfa, beta și gamma.
- Neuronii motori alfa: Aceștia sunt cei mai abundenți neuroni motori inferiori din sistemul nervos somatic. Neuronii motori alfa inervează cea mai mare parte a mușchiului și determină contracția.
- Neuronii motori Gamma: Spre deosebire de neuronii alfa, neuronii gamma nu provoacă contracții musculare. În schimb, acestea inervează fibrele musculare sensibile la întindere și le spun neuronilor alfa să continue să stimuleze contracția.
- Neuronii motori beta: Se cunosc puține lucruri despre rolul neuronilor motori beta. Ei inervează aceleași tipuri de fibre motorii ca și neuronii motori alfa și gamma, astfel încât să poată susține funcțiile celorlalți doi.
Neuronii motori inferiori sunt, de asemenea, implicați în arcul reflex somatic. Nervii senzoriali detectează un anumit stimul și pot face sinapsă direct cu neuronii motori inferiori din măduva spinării pentru a produce o anumită contracție musculară. Arcul reflex ocolește creierul, astfel încât aceste acțiuni au loc rapid, dar involuntar.
De exemplu, atingerea tendonului patelar sub genunchi determină cvadricepsul să se contracte și să extindă piciorul inferior. Impulsul de la nervul senzorial poate trece, de asemenea, prin unul sau mai mulți interneuroni pentru a ajunge la nervul motor.
Cum generează SNS mișcarea?
Corpul uman conține trei tipuri majore de mușchi: scheletic, cardiac și neted. Mușchiul cardiac alcătuiește inima, iar mușchiul neted apare în sistemele interne, cum ar fi tractul digestiv. Ambele sunt controlate de sistemul nervos autonom.
Sistemul nervos somatic controlează mușchii scheletici, care ne vin în minte de obicei când ne gândim la mușchi. Exemple de mușchi scheletici includ bicepsul, tricepsul și cvadricepsul.
Atunci când neuronii motori inferiori ajung la mușchi, aceștia fac sinapsă cu fibrele musculare pentru a forma joncțiunea neuromusculară. Fibrele musculare sunt celule lungi, cilindrice, care alcătuiesc mușchii noștri. Majoritatea fibrelor musculare sunt concepute pentru a genera o contracție musculară reală. Neuronii motori alfa le inervează.
Fibrele musculare care nu se contractă se numesc fusuri musculare, acestea detectează întinderea mușchiului și sunt inervate de neuronii motori gama.
Pașii unei contracții musculare de la intenție la acțiune sunt:
- Datele somatosenzoriale spun creierului că ar trebui să ne mișcăm (de exemplu, mâna se află pe o suprafață fierbinte) sau pur și simplu decidem să ne mișcăm (de exemplu, vrem să ridicăm un creion).
- Cortexul motor primar generează un semnal motor.
- Neuronii motori superiori preiau semnalul și îl transportă la măduva spinării.
- În măduva spinării, neuronii motori superiori și inferiori fac sinapsă.
- Neuronii motori inferiori transmit semnalul către fibrele musculare prin intermediul joncțiunilor neuromusculare.
- Semnalul declanșează contracția fibrelor musculare și mușchiul se contractă.
- Mușchiul se scurtează și produce forță pentru a efectua acțiunea dorită!
Acest proces rapid produce în mod repetat fiecare mică mișcare a mușchilor noștri scheletici.
Datele senzoriale de la mușchi și articulații sunt trimise înapoi la sistemul nervos central, permițându-ne să ne monitorizăm mișcările și să le ajustăm după cum este necesar. Acest feedback se numește propriocepție și este esențial deoarece ne permite să știm unde se află membrele noastre în spațiu și câtă forță exercităm.
Tulburări ale sistemului nervos somatic
Afectarea sistemului nervos somatic poate avea loc oriunde între cortexul motor din creier și mușchiul scheletic propriu-zis. Termenii generali pentru afecțiunile sistemului nervos somatic sunt boala neuronului motor și neuropatia periferică.
Simptomele includ adesea tremurături, spasme musculare și afectarea funcției motorii. Unele afecțiuni sunt congenitale, ceea ce înseamnă că o persoană se naște cu ele, sau se pot dezvolta pe parcursul vieții.
Cauzele precum leziunile, virușii și toxinele pot fi genetice sau externe. Cauzele și factorii de risc sunt adesea neclare.
Exemple de tulburări care implică sistemul nervos somatic includ:
- Scleroza laterală amiotrofică (ALS), denumită și boala Lou Gehrig
- Scleroza multiplă (SM)
- Poliomielită
- Hernie de disc
- Radiculopatie (nerv înțepenit)
- Traumatism al măduvei spinării
Tratamentele pentru aceste afecțiuni variază. Unele pot implica medicamente, iar altele pot necesita intervenții chirurgicale. Strategiile de protejare a sănătății generale a sistemului nervos somatic includ participarea regulată la exerciții fizice de intensitate moderată și consumul unei diete sărace în grăsimi și antioxidanți.
Concluzie
Sistemul nervos somatic este esențial pentru controlul tuturor mișcărilor voluntare. Nervii somatosenzoriali ne permit să percepem informații din mediul înconjurător, cum ar fi presiunea, temperatura și durerea, precum și poziționarea corpului nostru.
Nervii motori somatici inervează mușchii scheletici ai corpului pentru a produce răspunsuri motorii corespunzătoare.
Întrebări frecvente
Care sunt responsabilitățile SNS?
Sistemul nervos somatic asigură controlul conștient al mișcării mușchilor scheletici. Este o diviziune a sistemului nervos periferic și include neuronii senzoriali și motori.
De asemenea, este implicat în unele funcții motorii inconștiente (de exemplu, coordonarea mișcărilor, lucrul din memoria musculară, reflexele).
Care sunt exemple de funcții ale SNS?
Există multe exemple de acțiune a sistemului nervos somatic. Sistemul nervos somatic este responsabil atunci când vă mișcați mușchii scheletici. Exemplele includ mersul pe jos, alergarea, ridicarea greutăților și practicarea sporturilor.
Sistemul nervos somatic controlează, de asemenea, mișcările ochilor și ale capului, cum ar fi clipitul și înghițirea.
Care sunt principalele componente ale SNS?
Principalele componente ale SNS sunt neuronii somatosenzoriali, cortexul motor, neuronii motori superiori și inferiori și joncțiunile neuromusculare. Neuronii somatosenzoriali trimit la creier informații precum presiunea și atingerea.
Cortexul motor generează un semnal motor, pe care neuronii motori superiori îl transmit măduvei spinării. Neuronii motori inferiori transportă semnalul de la măduva spinării la mușchi, transmis prin intermediul unei joncțiuni neuromusculare.
Cum pot să-mi protejez SNS-ul?
Pe măsură ce îmbătrânim, sistemul nervos somatic suferă un declin natural, ceea ce duce la diminuarea controlului senzorial și motor. Acest lucru se datorează adesea deteriorării joncțiunii neuromusculare (NMJ). Studiile sugerează că dieta joacă un rol influent în sănătatea NMJ.
Experimentele pe modele de șoareci au arătat că evitarea dietelor bogate în grăsimi și a consumului excesiv de calorii poate preveni deteriorarea NMJ și chiar inversa unele tipuri de leziuni.
Speciile reactive de oxigen pot, de asemenea, deteriora NMJ. Acești radicali liberi sunt produse secundare naturale ale unor procese corporale, inclusiv contracția musculară.
Organismele noastre produc de obicei antioxidanți pentru a contracara acest lucru, dar creșterea aportului de antioxidanți poate oferi o protecție suplimentară a NMJ. Acestea pot include suplimente de vitamina D, alimente bogate în vitamina E (de exemplu, spanac și roșii) și alte alimente bogate în antioxidanți (de exemplu, ciocolată neagră, afine, nuci pecan și varză).
Participarea regulată la exerciții fizice de intensitate moderată poate crește producția de antioxidanți și poate preveni deteriorarea NMJ. Exercițiile fizice epuizante pot provoca generarea excesivă de specii reactive de oxigen și pot copleși antioxidanții naturali ai organismului.
Cuvântul "somatic" se referă întotdeauna la SNS?
Nu, "somatic" înseamnă de fapt "legat de corp" Sistemul nervos somatic poartă acest nume deoarece responsabilitățile sale includ simțirea și mișcarea corpului.
Poate exista o anumită confuzie, deoarece "somatic" este utilizat în mulți termeni din afara sistemului nervos somatic.
De exemplu:
- Celule somatice: Majoritatea celulelor care alcătuiesc organismul (piele, mușchi, oase, nervi etc.), spre deosebire de celulele germinale, care sunt celule reproductive (spermă, ovule).
- Tulburarea sindromului somatic: O stare de sănătate mintală în care o persoană prezintă simptome fizice specifice, care nu au întotdeauna o cauză medicală explicată. Deși simptomele fizice pot implica SNS, aceasta nu trebuie confundată cu tulburările SNS.
Referințe
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK556027/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK539845/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441977/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK554616/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK554542/
Disclaimer
Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este destinat să înlocuiască sfatul, diagnosticul sau tratamentul medical profesional. Este întotdeauna recomandat să consultați un furnizor calificat de asistență medicală înainte de a face orice modificări legate de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări cu privire la sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este responsabilă pentru eventualele erori, omisiuni sau consecințe care pot rezulta din utilizarea informațiilor furnizate.
