Diafragmă

Diafragma joacă un rol esențial în organism, controlând respirația, menținând postura și ajutând la digestie. O diafragmă sănătoasă este esențială pentru sănătatea și funcționarea generală a organismului. Diafragma poate fi antrenată și întărită cu exerciții de respirație.

Principalele concluzii

• Definiție: Diafragma toracică este un mușchi mare, în formă de cupolă, situat în abdomen, esențial pentru respirație.
• Funcții: Responsabil cu respirația, menținerea unei posturi bune, digestia și stabilitatea nucleului.
• Importanță: Vital pentru exercițiile aerobe și anaerobe, influențând aportul de oxigen și presiunea intraabdominală.
• Locație: Separă cavitățile toracică și abdominală, fiind atașat de cutia toracică, stern și coloană.
• Tulburări: Include herniile diafragmatice, tulburările neuromusculare și paralizia diafragmatică.
• Sănătate: Exercițiile fizice regulate și tehnicile specifice de respirație pot întări diafragma.

Ce este diafragma?

Diafragma toracică, numită și diafragmă, este un mușchi mare, în formă de cupolă, situat în abdomen. Este mușchiul principal al respirației - respirația - și este responsabil pentru inspirație și expirație.

Funcțiile diafragmei

Inspirație: Diafragma se contractă

Inspirația este partea interioară a respirației, care atrage aerul prin nas și gură în plămâni.

Pe măsură ce diafragma se contractă, cutia toracică se ridică și trage plămânii în jos, crescând volumul acestora și creând presiune negativă. Această ridicare atrage aerul în interior, astfel încât să poată avea loc schimbul de gaze în sacii de aer din plămâni.

Expirare: Diafragma se relaxează

Odată ce plămânii au schimbat oxigenul cu dioxidul de carbon, aerul uzat trebuie expirat prin expirație.

Diafragma se relaxează, împingând în sus, trăgând cutia toracică în jos și reducând volumul plămânilor, împingând aerul dens în CO2 afară prin nas și gură.

Coordonarea cu alți mușchi respiratori

Deși diafragma este principalul mușchi implicat în respirație, nu este singurul. Diafragma se coordonează cu alți câțiva mușchi în mod voluntar și automat pentru a îndeplini funcțiile respiratorii.

Aceștia sunt cunoscuți sub numele de mușchi respiratori accesori și măresc volumul de oxigen procesat de plămâni. Pectoralul major, serratul anterior și trapezul ajută la extinderea cavității toracice pentru a forța intrarea mai mult aer.

Importanța diafragmei

Viața de zi cu zi Funcția corpului

Corpul nu va funcționa fără respirație. Diafragma este principalul mușchi implicat în procesul de respirație , atât pentru inspirație, cât și pentru expirație.

Respirația este controlată în primul rând subconștient de sistemul nervos autonom - frecvența respiratorie este controlată în trunchiul cerebral. Trunchiul cerebral semnalează diafragmei să se relaxeze și să se contracte în funcție de nevoile de oxigen.

De asemenea, se pot controla manual ritmurile de respirație. Întinderea leneșă în pat necesită mai puțin oxigen decât alergarea pentru a prinde autobuzul, dar acest lucru nu împiedică o persoană să respire adânc în mod voluntar.

Diafragma este unul dintre cei mai activi mușchi mari ai corpului, care se extinde și se contractă în mod regulat de-a lungul întregii vieți.

Exerciții aerobice

În timpul exercițiilor aerobice, necesarul de oxigen al organismului crește. Aceasta înseamnă că trebuie să intre mai mult aer, deci diafragma trebuie să lucreze mai mult.

Exercițiile aerobice regulate pot întări diafragma, ceea ce înseamnă o respirație mai eficientă și un timp mai lung până la oboseală în timpul exercițiilor aerobice viguroase.

Exerciții anaerobe

Diafragma este vitală în exercițiile anaerobe, chiar și atunci când corpul nu are nevoie de aer suplimentar.

Diafragma și mușchii pereților abdominali sunt în mare parte responsabili pentru "susținerea" sau crearea presiunii intraabdominale necesare pentru a menține nucleul rigid și stabil atunci când este necesar, cum ar fi în timpul unui ghemuit greu sau al unei aruncări de majoretă.

Localizare și anatomie

Diafragma este situată aproape de mijlocul trunchiului, separând cavitățile toracică și abdominală.

Acesta formează podeaua cavității toracice și acoperișul cavității abdominale, fixându-se de marginile inferioare ale cutiei toracice și de stern (osul pieptului) în față, de coloana vertebrală în spate și de cartilajele costale (cartilajele care leagă coastele) pe laterale.

Diafragma formează marginea deschiderii toracice inferioare, închizând deschiderea dintre cavitatea abdominală și cea toracică.

Fibrele musculare ale diafragmei se îndreaptă spre interior, iar atașamentele sale converg spre tendonul central, care traversează și se află în interiorul mușchiului, dar nu îl conectează la niciun os. Pericardul fibros care înconjoară inima fuzionează cu tendonul central chiar deasupra diafragmei.

Organe înrudite

Inima se află pe jumătatea stângă a corpului, în cavitatea toracică, chiar deasupra diafragmei. Stomacul, ficatul, rinichii și alte organe abdominale vitale se află sub suprafața inferioară a diafragmei în cavitatea abdominală.

Diafragma formează o graniță între inimă, plămâni și organele abdominale.

Musculatura înrudită

Diafragma poate fi cel mai esențial mușchi în respirație, dar, ca majoritatea mușchilor, nu funcționează singură.

Îndreptarea spatelui, ridicarea bărbiei și expansiunea completă a plămânilor pentru o respirație profundă nu ar fi posibile fără activitatea mușchilor intercostali ai coastelor, a mușchilor spatelui superior și ai gâtului, a pieptului, a mușchilor oblici și a mușchilor abdominali.

Anatomia scheletului

În partea din față a corpului, diafragma își are originea pe o mică extensie cartilaginoasă a sternului, numită proces xifoid.

Pe părțile laterale, atașamentele sale periferice se întâlnesc în interiorul cartilajelor costale la marginile inferioare ale coastelor inferioare, coastele 6-12. Pe partea din spate a corpului, diafragma se atașează la ligamentele arcuite ale vertebrelor lombare L1-L3 din coloana vertebrală.

Nervul frenic și arterele

Datorită funcției sale vitale în respirație, diafragma are propriul sistem specific de alimentare cu sânge și nervi.

Nervul frenic își are originea în măduva spinării cervicale (C3-C5) și coboară pe gât și pe piept până la diafragmă. Nervul frenic se împarte și transmite diafragmei semnale pentru a se contracta și relaxa sub control automat sau manual.

Sângele este furnizat în principal de arterele frenice, începând cu arterele toracice interne, apoi ramificându-se în arterele musculofrenice și frenice inferioare.

Venele din întregul mușchi colectează sângele în vena cavă inferioară și îl returnează la inimă printr-o deschidere în diafragmă, deschiderea cavalară, pentru a repeta ciclul de oxigenare.

De la cavitatea toracică la cavitatea abdominală: Doar în trecere

Diafragma separă cavitatea toracică de cea abdominală, dar unele lucruri, precum alimentele și sângele, trebuie să treacă prin ele. Din acest motiv, există mai multe pasaje prin diafragmă. Fiecare dintre aceste pasaje este cunoscut sub numele de hiatus și are un scop distinct.

• Hiatus esofagian: un spațiu prin care trece esofagul pentru ca alimentele să ajungă de la gură la stomac.
• Hiatus aortic: o deschidere pentru transportul sângelui prin aortă către sistemul circulator. Aorta este înconjurată de ligamentul arcuat median, care o înconjoară și se conectează la coloană la prima sau a doua vertebră lombară.
• Deschidere cavitară: fiecare dintre cele două mici deschideri care permit venei cave inferioare din dreapta și venei hemiazygos mai mici din stânga să returneze sânge deoxigenat la inimă.
• Ductul toracic: un orificiu vital pentru colectarea și transportul lichidului limfatic prin corp, cu vase limfatice care se drenează în duct. Diafragma funcționează ca o pompă pentru a circula acest lichid limfatic înapoi prin sistemul limfatic.

Sănătatea diafragmei

Importanța unei diafragme sănătoase

O diafragmă sănătoasă este esențială pentru respirație și, prin urmare, esențială pentru orice alt aspect al vieții.

Datorită rolului său în respirație, problemele sau afecțiunile diafragmei pot provoca simptome și complicații severe, inclusiv dureri toracice, dificultăți de respirație, sughiț incontrolabil, stomac umflat (umflături ale stomacului), reflux acid și multe altele.

Menținerea diafragmei sănătoase prin exerciții fizice regulate și activitate intenționată scade probabilitatea unei urgențe medicale. Mai mult decât atât, o diafragmă sănătoasă susține un stil de viață sănătos.

Tulburări și afecțiuni comune

Există unele tulburări și afecțiuni comune ale diafragmei, cu simptome și severități diferite. Sănătatea diafragmei ar trebui să fie o prioritate pentru toată lumea.

Dacă cineva are nelămuriri cu privire la diafragma sa, este esențial să le discute imediat cu un medic. Unele afecțiuni frecvente ale diafragmei includ:

• Hernie diafragmatică congenitală: o formă de hernie a diafragmei prezentă de la naștere. Această formă de hernie este o gaură în diafragmă prin care organele interne se pot deplasa. Această afecțiune este adesea diagnosticată prin ecografie în timpul sarcinii și necesită reparații chirurgicale după naștere.
• Hernie diafragmatică dobândită: spre deosebire de herniile congenitale, o hernie diafragmatică dobândită apare atunci când diafragma slăbește sau se rupe după naștere, permițând trecerea materialelor sau a organelor în cavitatea toracică. În funcție de gravitate, o hernie dobândită poate necesita o reparație chirurgicală, intervenția chirurgicală imediată fiind cea mai bună opțiune pentru a preveni complicațiile legate de respirație sau de funcționarea organelor.
• Hernie hiatală: Această hernie specifică implică mișcarea stomacului prin suprafața inferioară a diafragmei. Într-o hernie hiatală, stomacul împinge în sus și iese în cavitatea toracică. O hernie hiatală pune rareori viața în pericol, dar poate provoca dureri de stomac sau de piept, disconfort și reflux acid și poate duce la esofagită sau boală de reflux gastroesofagian (GERD).
• Tulburări neuromusculare: unele tulburări neuromusculare pot afecta funcția diafragmei. Aceste afecțiuni pot împiedica sistemul de control neuromuscular al diafragmei și îl pot împiedica să funcționeze, provocând respirații superficiale, dificultăți de respirație sau încetarea completă a respirației. Tulburările neuromusculare pot rezulta din boli, infecții sau genetică și necesită de obicei îngrijiri medicale serioase.
• Paralizie diafragmatică: paralizia diafragmatică se referă la orice condiții în care mișcarea diafragmei este pierdută parțial sau complet. Paralizia este, în general, cauzată de afectarea nervului frenic atunci când nervii frenici sunt secționați sau expuși la traume.

Antrenarea și întărirea diafragmei

Diafragma poate fi întărită și antrenată la fel ca toți mușchii, prin exerciții conștiente. Deoarece funcția sa principală este respirația, antrenamentul diafragmei implică, de obicei, exerciții specifice de respirație.

• Respirația diafragmatică: respirația diafragmatică, cunoscută și sub numele de respirație pe burtă sau respirație profundă, implică respirații foarte profunde și lente și forțarea plămânilor să se extindă cât mai mult posibil. În plus față de întinderea și întărirea diafragmei, respirația pe burtă poate crește capacitatea și eficiența plămânilor, poate promova relaxarea și poate reduce stresul.
• Respirația Wim Hof: Metoda de respirație Wim Hof este numită după omul care a popularizat-o, Wim Hof sau "Omul de Gheață" Procesul implică respirație profundă, ritmică, alternată cu rețineri lungi ale respirației. Aceste exerciții de respirație sunt adesea combinate cu imersia în frig - o formă de crioterapie - pentru a le amplifica efectele. Acest lucru cu diafragma îmbunătățește concentrația de oxigen din sânge, promovează circulația, îmbunătățește energia și reduce stresul.

Întrebări frecvente

Ce face diafragma?

Diafragma produce mișcarea responsabilă de respirație, dar ajută și la menținerea unei posturi bune, la digestie, la stabilitatea nucleului și multe altele. Este esențială pentru multe aspecte ale vieții de zi cu zi.

Poate fi antrenată diafragma?

Da! Diafragma poate fi antrenată prin exerciții de respirație. O diafragmă puternică este esențială pentru sănătatea respiratorie, precum și pentru performanța atletică. Cântăreții și instrumentiștii de suflat pot beneficia, de asemenea, de antrenamentul diafragmei.

Ce poate cauza probleme ale diafragmei?

Majoritatea problemelor legate de diafragmă sunt cauzate sau exacerbate de factorii stilului de viață asociați cu o sănătate precară. Fumatul, obezitatea, consumul excesiv de alcool și un stil de viață sedentar sunt cele mai frecvente afecțiuni legate de problemele diafragmei.

Referințe

Leziuni ale nervului frenic - StatPearls - NCBI Bookshelf

Deschiderea toracică inferioară | Articol de referință în radiologie | Radiopaedia.org

Diafragmă: Hernia hiatală, Respirația diafragmatică, Ce este diafragma

Diafragmă: Funcție, anatomie și anomalii

Wim Hof Respirație: Metodă, beneficii și multe altele

Anatomia diafragmei normale - Clinici de chirurgie toracică

Disclaimer

Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este destinat să înlocuiască sfatul, diagnosticul sau tratamentul medical profesional. Este întotdeauna recomandat să consultați un furnizor calificat de asistență medicală înainte de a face orice modificări legate de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări cu privire la sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este responsabilă pentru eventualele erori, omisiuni sau consecințe care pot rezulta din utilizarea informațiilor furnizate