Diafragmă

Diafragma joacă un rol esențial în organism, controlând respirația, menținând postura și ajutând la digestie. O diafragmă sănătoasă este crucială pentru sănătatea și funcționarea generală a organismului. Se poate antrena și întări diafragma prin exerciții de respirație.

Ce este diafragma?

Diafragma toracică, numită și diafragmă, este un mușchi mare, în formă de cupolă, situat în abdomen. Este mușchiul principal al respirației - respirația - și este responsabil pentru inspirație și expirație.

Funcțiile diafragmei

Inspirație: Diafragma se contractă

Inspirația este partea interioară a respirației, care atrage aerul prin nas și gură în plămâni.

Pe măsură ce diafragma se contractă, cutia toracică se ridică și trage plămânii în jos, crescând volumul acestora și creând o presiune negativă. Această ridicare atrage aerul înăuntru, astfel încât schimbul de gaze poate avea loc în sacii de aer din plămâni.

Expirare: Diafragma se relaxează

Odată ce plămânii au schimbat oxigenul cu dioxidul de carbon, aerul uzat trebuie expirat prin expirație.

Diafragma se relaxează, împingând în sus, trăgând cutia toracică în jos și reducând volumul plămânilor, împingând aerul dens în CO2 afară prin nas și gură.

Coordonarea cu alți mușchi respiratori

Deși diafragma este principalul mușchi implicat în respirație, nu este singurul. Diafragma se coordonează cu mai mulți alți mușchi în mod voluntar și automat pentru a îndeplini funcțiile respiratorii.

Aceștia sunt cunoscuți sub numele de mușchi respiratori accesorii și măresc volumul de oxigen procesat de plămâni. Marele pectoral, serratus anterior și trapezul ajută la extinderea cavității toracice pentru a forța mai mult aer înăuntru.

Importanța diafragmei

Viața de zi cu zi Funcția corpului

Corpul nu va funcționa fără respirație. Diafragma este mușchiul principal implicat în procesul de respirație, atât pentru inspirație, cât și pentru expirație.

Respirația este controlată în primul rând în mod subconștient de sistemul nervos autonom - ritmul respirator controlat în trunchiul cerebral. Trunchiul cerebral semnalează diafragmei să se relaxeze și să se contracte după cum dictează nevoile de oxigen.

De asemenea, se poate controla manual frecvența respirației. Statul întins leneș în pat are o cerere de oxigen mai mică decât alergatul pentru a prinde autobuzul, dar acest lucru nu ne împiedică să respirăm adânc în mod voluntar.

Diafragma este unul dintre cei mai activi mușchi mari ai corpului, care se dilată și se contractă în mod regulat pe tot parcursul vieții.

Exercițiu aerobic

În timpul exercițiilor aerobice, cererea de oxigen a organismului crește. Asta înseamnă că trebuie să intre mai mult aer, așa că diafragma trebuie să lucreze mai mult.

Exercițiile aerobice regulate pot întări diafragma, ceea ce înseamnă o respirație mai eficientă și un timp mai îndelungat până la oboseală în timpul exercițiilor aerobice viguroase.

Exercițiu anaerobic

Diafragma este vitală în exercițiile anaerobe, chiar și atunci când corpul nu are nevoie de aer suplimentar.

Diafragma și mușchii peretelui abdominal sunt în mare măsură responsabili pentru "susținerea" sau pentru formarea presiunii intraabdominale necesare pentru a menține nucleul rigid și stabil atunci când este necesar, cum ar fi în timpul unei ghemuiri grele sau al unei aruncări de majoretă.

Localizare și anatomie

Diafragma este situată aproape de mijlocul trunchiului, separând cavitățile toracică și abdominală.

Formează podeaua cavității toracice și acoperișul cavității abdominale, atașându-se la marginile inferioare ale cutiei toracice și ale sternului (osul pieptului) în față, la coloana vertebrală în spate și la cartilajele costale (cartilajele care leagă coastele) în lateral.

Diafragma formează marginea deschiderii toracice inferioare, închizând deschiderea dintre cavitatea abdominală și cea toracică.

Fibrele musculare ale diafragmei se deplasează spre interior, iar atașamentele sale converg spre tendonul central, care traversează mușchiul și se află în interiorul acestuia, dar nu îl leagă de niciun os. Pericardul fibros care înconjoară inima fuzionează cu tendonul central chiar deasupra diafragmului.

Organe înrudite

Inima se află în jumătatea stângă a corpului, în cavitatea toracică, chiar deasupra diafragmei. Stomacul, ficatul, rinichii și alte organe abdominale vitale se află sub suprafața inferioară a diafragmei, în cavitatea abdominală.

Diafragma formează o graniță între inimă, plămâni și organele abdominale.

Musculatura înrudită

Diafragma poate fi cel mai esențial mușchi în respirație, dar, ca majoritatea mușchilor, nu funcționează singură.

Îndreptarea spatelui, ridicarea bărbiei și extinderea completă a plămânilor pentru o respirație profundă nu ar fi posibile fără munca mușchilor intercostali ai coastelor, a mușchilor spatelui și ai gâtului, a pieptului, a mușchilor oblici și a mușchilor abdominali.

Anatomia scheletului

În partea din față a corpului, diafragma își are originea într-o mică prelungire cartilaginoasă a sternului numită proces xifoid.

În jurul laturilor, anexele sale periferice se întâlnesc în interiorul cartilajelor costale la marginile inferioare ale coastelor inferioare, coastele 6-12. Pe partea din spate a corpului, diafragma se atașează de ligamentele arcuate ale vertebrelor lombare L1-L3 din coloana vertebrală.

Nervul frenic și arterele

Datorită rolului său vital în respirație, diafragma are un sistem specific de alimentare cu sânge și nervi.

Nervul frenic își are originea în măduva spinării cervicale (C3-C5) și se deplasează în josul gâtului și al pieptului până la diafragmă. Nervul frenic se împarte și dă diafragmei semnale pentru a se contracta și relaxa sub control automat sau manual.

Sângele este alimentat în principal de arterele frenice, începând cu arterele toracice interne, apoi se ramifică în arterele musculo-frenice și arterele frenice inferioare.

Venele din tot mușchiul colectează sângele în vena cavă inferioară și îl returnează la inimă printr-o deschidere în diafragmă, deschiderea cavă, pentru a repeta ciclul de oxigenare.

De la cavitatea toracică la cavitatea abdominală: Doar în trecere

Diafragma separă cavitatea toracică de cea abdominală, dar unele lucruri, cum ar fi alimentele și sângele, trebuie să treacă prin ea. Din acest motiv, există mai multe pasaje prin diafragmă. Fiecare dintre aceste pasaje este cunoscut sub numele de hiatus și are un scop distinct.

• Hiatus esofagian: un spațiu prin care trece esofagul pentru ca alimentele să ajungă de la gură la stomac.
• Hiatus aortic: o deschidere pentru transportul sângelui prin aortă către sistemul circulator. Aorta este înconjurată de ligamentul median arcuit, care o înfășoară și se conectează la coloana vertebrală la prima sau a doua vertebră lombară.
• Deschidere cavă: fiecare dintre cele două mici deschideri care permit venei cave inferioare din dreapta și venei hemiazygos mai mici din stânga să returneze sângele dezoxigenat către inimă.
• Ductul toracic: un port vital pentru colectarea și transportul lichidului limfatic prin organism, cu vasele limfatice care se drenează în duct. Diafragma funcționează ca o pompă pentru a face să circule acest lichid limfatic înapoi prin sistemul limfatic.

Sănătatea diafragmei

Importanța unui diafragm sănătos

O diafragmă sănătoasă este crucială pentru respirație și, prin urmare, esențială pentru orice alt aspect al vieții.

Din cauza rolului său în respirație, problemele sau afecțiunile diafragmei pot provoca simptome și complicații severe, inclusiv dureri în piept, dificultăți de respirație, sughiț incontrolabil, stomac umflat (umflături ale stomacului), reflux de acid și multe altele.

Păstrarea diafragmei sănătoase prin exerciții fizice regulate și o activitate intenționată scade probabilitatea unei urgențe medicale. Dincolo de aceasta, o diafragmă sănătoasă sprijină un stil de viață sănătos.

Tulburări și afecțiuni comune

Există câteva afecțiuni și tulburări comune ale diafragmei, cu simptome și severități diferite. Sănătatea diafragmei ar trebui să fie o prioritate pentru toată lumea.

Dacă cineva are preocupări legate de diafragma sa, este esențial să le discute imediat cu un medic. Unele afecțiuni frecvente ale diafragmei includ:

• Hernia diafragmatică congenitală: o formă de hernie a diafragmei prezentă încă de la naștere. Această formă de hernie reprezintă o gaură în diafragmă prin care se pot mișca organele interne. Această afecțiune este adesea diagnosticată prin ecografie în timpul sarcinii și necesită o reparație chirurgicală după naștere.
• Hernia diafragmatică dobândită: spre deosebire de herniile congenitale, o hernie diafragmatică dobândită apare atunci când diafragma slăbește sau se rupe după naștere, permițând trecerea de materiale sau organe în cavitatea toracică. În funcție de gravitate, o hernie dobândită poate necesita o reparație chirurgicală, intervenția chirurgicală imediată fiind cea mai bună opțiune pentru a preveni complicațiile legate de respirație sau de funcționarea organelor.
• Hernia hiatală: Această hernie specifică implică deplasarea stomacului prin suprafața inferioară a diafragmei. Într-o hernie hiatală, stomacul împinge în sus și iese în afara cavității toracice. O hernie hiatală rareori pune viața în pericol, dar poate provoca dureri de stomac sau de piept, disconfort și reflux de acid și poate duce la esofagită sau boală de reflux gastroesofagian (GERD).
• Tulburări neuromusculare: unele tulburări neuromusculare pot afecta funcția diafragmei. Aceste tulburări pot împiedica sistemul de control neuromuscular al diafragmei și îl pot împiedica să funcționeze, provocând respirații superficiale, dificultăți de respirație sau încetarea completă a respirației. Tulburările neuromusculare pot fi rezultatul unei boli, al unei infecții sau al geneticii și necesită, de obicei, îngrijiri medicale serioase.
• Paralizia diafragmatică: paralizia diafragmatică se referă la orice afecțiune în care mișcarea diafragmei este pierdută parțial sau în întregime. Paralizia este în general cauzată de afectarea nervului frenic atunci când nervii frenici sunt secționați sau expuși la traumatisme.

Antrenarea și întărirea diafragmei

Diafragma poate fi întărită și antrenată, ca toți mușchii, prin exerciții conștiente. Deoarece funcția sa principală este respirația, antrenamentul pentru diafragmă implică de obicei o muncă specifică de respirație.

• Respirația diafragmatică: respirația diafragmatică, cunoscută și sub numele de respirație pe burtă sau respirație profundă, presupune respirații foarte adânci, lente și forțarea plămânilor să se extindă cât mai mult posibil. Pe lângă întinderea și întărirea diafragmei, respirația pe burtă poate crește capacitatea și eficiența plămânilor, poate promova relaxarea și reduce stresul.
• Respirația Wim Hof: Metoda de respirație Wim Hof poartă numele celui care a popularizat-o, Wim Hof, sau "Omul de gheață". Procesul implică o respirație profundă, ritmată, alternată cu rețineri lungi ale respirației. Aceste exerciții de respirație sunt adesea combinate cu imersiunea în frig - o formă de crioterapie - pentru a le amplifica efectele. Această muncă asupra diafragmei îmbunătățește concentrația de oxigen din sânge, favorizează circulația, îmbunătățește energia și reduce stresul.

Întrebări frecvente

Ce face diafragma?

Diafragma produce mișcarea responsabilă de respirație, dar ajută și la menținerea unei bune poziții, digestie, stabilitate a corpului și multe altele. Este crucial pentru multe aspecte ale vieții de zi cu zi.

Diafragma poate fi antrenată?

Da! Diafragma poate fi antrenată prin exerciții de respirație. O diafragmă puternică este esențială pentru sănătatea respiratorie, precum și pentru performanța sportivă. Cântăreții și cei care cântă la instrumente de suflat pot beneficia și ei de antrenamentul diafragmei.

Ce poate cauza probleme cu diafragma?

Cele mai multe probleme legate de diafragmă sunt cauzate sau exacerbate de factorii de stil de viață asociați cu o stare de sănătate precară. Fumatul, obezitatea, consumul excesiv de alcool și un stil de viață sedentar sunt cele mai frecvente afecțiuni legate de problemele diafragmei.

Referințe

Leziuni ale nervului frenic - StatPearls - Raftul NCBI

Deschiderea toracică inferioară | Articol de referință în radiologie | Radiopaedia.org

Diafragmă: Hernia hiatală, Respirația diafragmatică, Ce este diafragma?

Diafragmă: Funcție, anatomie și anomalii

Respirația Wim Hof: metodă, beneficii și multe altele

Anatomia diafragmei normale - Clinici de chirurgie toracică

Disclaimer

Conținutul acestui articol este furnizat doar în scop informativ și nu este menit să înlocuiască sfaturile, diagnosticul sau tratamentul medical profesionist. Se recomandă întotdeauna să vă consultați cu un furnizor de servicii medicale calificat înainte de a face orice schimbare legată de sănătate sau dacă aveți întrebări sau preocupări legate de sănătatea dumneavoastră. Anahana nu este responsabilă pentru orice erori, omisiuni sau consecințe care pot apărea în urma utilizării informațiilor furnizate