Sistemul nervos somatic (SNS) este diviziunea sistemului nervos periferic responsabilă pentru toate mișcările voluntare ale corpului. Sistemul nervos somatic este alcătuit din nervi senzoriali și motori relativ mari care conduc rapid impulsurile, permițându-ne să răspundem rapid la stimulii din mediul nostru.
Ce este sistemul nervos somatic?
Sistemul nervos somatic se află sub control conștient, ceea ce înseamnă că putem alege să ne mișcăm sau nu mușchii. De exemplu, atunci când decidem să ridicăm o carte, creierul nostru trimite semnale prin neuronii motori către mușchii brațului, spunându-le să se contracte.
Sistemul nervos somatic poate suferi, de asemenea, o activare inconștientă. De exemplu, atunci când declanșăm un reflex, folosim memoria musculară sau ne retragem automat în fața unui stimul dureros.
Cum se potrivește SNS cu restul sistemului nervos?
Sistemul nervos uman se împarte în sistemul nervos central și sistemul nervos periferic. Sistemul nervos central (SNC) este format din creier și măduva spinării. Sistemul nervos periferic (SNP) este format din toți ceilalți nervi care se întind pe tot corpul. Nervii periferici conectează sistemul nervos central cu organele, mușchii și glandele noastre. PNS este împărțit în sistemul nervos somatic și sistemul nervos autonom.
Sistemul nervos somatic (SNS) este sistemul nervos voluntar, ceea ce înseamnă că putem alege să îl activăm. Responsabilitatea sa principală este controlul conștient al mișcărilor mușchilor scheletici. SNS se ocupă, de asemenea, de unele mișcări involuntare, cum ar fi reflexele.
Sistemul nervos autonom (SNA) este responsabil pentru funcțiile involuntare ale organismului, ceea ce înseamnă că funcționează în mod automat. Acesta controlează toate procesele care ne mențin în viață și ne fac să funcționăm, cum ar fi ritmul cardiac, respirația și digestia. Sistemul nervos autonom este împărțit în continuare în sistemul nervos simpatic (luptă și fugi) și parasimpatic (odihnă și digerare).
Sistemul nervos somatic și cel autonom lucrează adesea împreună. De exemplu, în controlul vezicii urinare: inervația parasimpatică permite urinei să iasă din vezică, dar este necesar controlul muscular somatic (voluntar) pentru a urina.
Anatomia sistemului nervos somatic
Sistemul nervos somatic include toți nervii care inervează mușchii scheletici. Acești nervi își au originea în măduva spinării și în trunchiul cerebral și se extind în tot sistemul nervos periferic. Nervii somatici ne permit să ne controlăm mișcările musculare în mod voluntar, dar pot fi, de asemenea, activați fără o decizie conștientă (de exemplu, reflexele).
Sistemul nervos somatic include atât neuroni senzoriali, cât și neuroni motori. Neuronii senzoriali sunt aferenți, ceea ce înseamnă că trimit semnale de la corp la creier. Neuronii motori eferenți fac contrariul. Fibrele nervoase somatice sunt izolate cu straturi relativ groase de mielină, astfel încât acestea conduc impulsurile rapid. Acest lucru ne permite să răspundem rapid la stimulii din mediul nostru înconjurător.
Creier și măduva spinării
Sistemul nervos somatic face parte din sistemul nervos periferic, dar sistemul nervos central este încă esențial pentru funcționarea sa. Creierul interpretează intrările senzoriale și semnalează răspunsurile motorii pentru a controla întregul corp. Cortexul motor din lobul frontal generează impulsurile motorii somatice.
Măduva spinării este o coloană lungă de nervi care se deplasează de-a lungul spatelui și transmite mesaje între creier și alte părți ale corpului. Este un centru de releu crucial pentru neuronii motori somatici și pentru arcul reflex somatic.
Unii nervi implicați în sistemul nervos somatic ies direct din creier și măduva spinării. Aceștia se numesc nervi cranieni și nervi spinali.
Există 12 perechi de nervi cranieni, dintre care zece își au originea în trunchiul cerebral. Acești nervi primesc semnale de la organele senzoriale, cum ar fi ochii și nasul. Nervii cranieni controlează, de asemenea, în mod voluntar mușchii capului.
Există 31 de perechi de nervi spinali, care sunt asociate cu diferite regiuni ale coloanei vertebrale. Aceștia transportă semnale somatosenzoriale și motorii voluntare între periferie și măduva spinării.
Neuronii senzoriali somatici
Neuronii senzoriali din sistemul nervos somatic au terminații în mușchi, oase și piele. Aceștia captează senzațiile somatice, care sunt orice senzații experimentate de corp.
Senzațiile somatice pot fi fie exteroceptive (în afara corpului), fie proprioceptive (în interiorul corpului). Senzațiile somatice exteroceptive includ atingerea, durerea, temperatura și presiunea. Simțurile proprioceptive includ poziția articulațiilor și tensiunea musculară și ajută la orientarea poziției corpului în mediul înconjurător.
Neuronii motori somatici
Neuronii motori din sistemul nervos somatic inervează mușchii scheletici. Adică, toți mușchii pe care îi putem controla în mod voluntar. Există două tipuri majore: neuronii motori superiori și neuronii motori inferiori.
Neuronii motori superiori își au originea în cortexul cerebral al creierului. Aceștia fac sinapsă cu neuronii motori inferiori din măduva spinării, care continuă să inerveze mușchii. Sinapsele sunt locul în care nervii transmit impulsuri chimice sau electrice către alți nervi sau către țesutul țintă.
Neuronii motori superiori
Neuronii motori superiori sunt celulele nervoase care transmit semnale de la creier la măduva spinării. Aceștia își au originea în cortexul motor primar al creierului, situat în lobul frontal. Cortexul motor generează semnalele pentru controlul motor voluntar. Neuronii motori superiori urmează două traiecte: piramidală și extrapiramidală.
Tractul piramidal: Majoritatea neuronilor motori superiori trec prin piramidele medulare din trunchiul cerebral, regiunea care leagă creierul de măduva spinării. Aceste fibre ale tractului piramidal transportă semnale pentru toate mișcările musculare voluntare, de la cele ample la cele extrem de precise.
Tractul extrapiramidal: Aceste fibre nervoase nu trec prin piramidele medulare în timp ce traversează trunchiul cerebral. Fibrele tractului extrapiramidal semnalează modificări ale mișcărilor voluntare, cum ar fi viteza și coordonarea. Ele transmit, de asemenea, semnale pentru controlul motor involuntar, cum ar fi postura și acțiunile care devin involuntare în timp, adică memoria musculară.
Neuronii motori inferiori
Neuronii motori inferiori sunt ultima verigă a sistemului nervos somatic. Aceștia își au originea în măduva spinării și inervează mușchii scheletici din tot corpul. Atunci când un neuron motor inferior primește o stimulare de la un neuron motor superior, acesta determină mușchiul să se contracte. Neuronii motori inferiori din sistemul nervos somatic sunt de trei tipuri: alfa, beta și gamma.
Neuronii motori alfa: Aceștia sunt cei mai abundenți neuroni motori inferiori din sistemul nervos somatic. Neuronii motori alfa inervează cea mai mare parte a mușchiului și conduc contracția.
Neuronii motori gamma: Spre deosebire de neuronii alfa, neuronii gamma nu provoacă contracția musculară. În schimb, aceștia inervează fibrele musculare care detectează întinderea și le spun neuronilor alfa să continue să conducă contracția.
Neuroniimotori beta: Se cunosc puține lucruri despre rolul neuronilor motori beta. Aceștia inervează aceleași tipuri de fibre motorii ca și neuronii motori alfa și gamma, astfel încât pot susține funcțiile celorlalți doi.
Neuronii motori inferiori sunt, de asemenea, implicați în arcul reflex somatic. Nervii senzoriali detectează un anumit stimul și pot face sinapse direct cu neuronii motori inferiori din măduva spinării pentru a produce o contracție musculară specifică. Arcul reflex ocolește creierul, astfel încât aceste acțiuni se produc rapid, dar involuntar. De exemplu, atingerea tendonului rotulian de sub genunchi determină cvadricepsul să se contracte și să extindă partea inferioară a piciorului. Impulsul de la nervul senzitiv poate trece, de asemenea, prin unul sau mai mulți interneuronii pentru a ajunge la nervul motor.
Cum generează SNS mișcarea?
Corpul uman conține trei tipuri majore de mușchi: scheletici, cardiaci și netezi. Mușchiul cardiac alcătuiește inima, iar mușchiul neted apare în sistemele interne, cum ar fi tractul digestiv. Amândoi sunt controlați de sistemul nervos autonom.
Sistemul nervos somatic controlează mușchii scheletici, care ne vin în mod obișnuit în minte atunci când ne gândim la mușchi. Printre exemplele de mușchi scheletici se numără bicepsul, tricepsul și cvadricepsul.
Atunci când neuronii motori inferiori ajung la mușchi, aceștia fac sinapsă cu fibrele musculare pentru a forma joncțiunea neuromusculară. Fibrele musculare sunt celule lungi și cilindrice care alcătuiesc mușchii noștri. Majoritatea fibrelor musculare sunt concepute pentru a genera o contracție musculară reală. Neuronii motori alfa le inervează. Fibrele musculare care nu se contractă se numesc fusuri musculare, iar acestea detectează întinderea mușchiului și sunt inervate de neuronii motori gamma.
Etapele unei contracții musculare de la intenție la acțiune sunt:
- Input-ul somatosenzorial îi spune creierului că ar trebui să ne mișcăm (de exemplu, mâna se află pe o suprafață fierbinte) sau pur și simplu decidem să ne mișcăm (de exemplu, vrem să luăm un creion).
- Cortexul motor primar generează un semnal motor.
- Neuronii motori superiori captează semnalul și îl transmit la măduva spinării.
- În măduva spinării, neuronii motori superiori și inferiori fac sinapse.
- Neuronii motori inferiori transmit semnalul către fibrele musculare prin intermediul joncțiunilor neuromusculare.
- Semnalul declanșează contracția fibrelor musculare și mușchiul se contractă.
- Mușchiul se scurtează și produce forță pentru a efectua acțiunea dorită!
Acest proces rapid produce în mod repetat fiecare mică mișcare a mușchilor noștri scheletici.
Datele senzoriale de la mușchi și articulații sunt trimise înapoi la sistemul nervos central, permițându-ne să ne monitorizăm mișcările și să le ajustăm după cum este necesar. Acest feedback se numește propriocepție și este esențial, deoarece ne permite să știm unde se află membrele noastre în spațiu și câtă forță exercităm.
Tulburări ale sistemului nervos somatic
Leziunile sistemului nervos somatic pot apărea oriunde între cortexul motor din creier și mușchiul scheletic propriu-zis. Termenii generali pentru afecțiunile sistemului nervos somatic sunt boala neuronului motor și neuropatia periferică.
Simptomele includ adesea tremurături, spasme musculare și afectarea funcției motorii. Unele afecțiuni sunt congenitale, ceea ce înseamnă că o persoană se naște cu ea, sau se pot dezvolta pe parcursul vieții. Cauzele, cum ar fi leziunile, virușii și toxinele, pot fi genetice sau externe. Cauzele și factorii de risc sunt adesea neclare.
Exemple de tulburări care implică sistemul nervos somatic includ:
- Scleroza laterală amiotrofică (ALS), numită și boala Lou Gehrig
- Scleroza multiplă (SM)
- Poliomielita
- Hernia de disc
- Radiculopatie (nerv ciupit)
- Traumatismul măduvei spinării
Tratamentele pentru aceste afecțiuni variază. Unele pot implica medicamente, iar altele pot necesita intervenții chirurgicale. Strategiile de protejare a sănătății generale a sistemului nervos somatic includ participarea la exerciții fizice de intensitate moderată în mod regulat și consumul unei diete sărace în grăsimi și antioxidanți.
Concluzie
Sistemul nervos somatic este esențial pentru controlul tuturor mișcărilor voluntare. Nervii somatosenzoriali ne permit să percepem informații din mediul înconjurător, cum ar fi presiunea, temperatura și durerea, precum și poziția corpului nostru. Nervii motori somatici inervează mușchii scheletici ai corpului pentru a produce răspunsuri motorii în consecință.
Întrebări frecvente
Care sunt responsabilitățile SNS?
Sistemul nervos somatic asigură controlul conștient al mișcării mușchilor scheletici. Acesta este o diviziune a sistemului nervos periferic și include neuroni senzoriali și motori. De asemenea, este implicat în unele funcții motorii inconștiente (de exemplu, coordonarea mișcărilor, lucrul din memoria musculară, reflexele).
Care sunt exemple de funcții ale SNS?
Există multe exemple de acțiune a sistemului nervos somatic. Sistemul nervos somatic este responsabil atunci când vă mișcați mușchii scheletici. Exemplele includ mersul pe jos, alergatul, ridicarea greutăților și practicarea sportului. Sistemul nervos somatic controlează, de asemenea, mișcările ochilor și ale capului dumneavoastră, cum ar fi clipitul și înghițirea.
Care sunt principalele componente ale SNS?
Principalele componente ale SNS sunt neuronii somatosenzoriali, cortexul motor, neuronii motori superiori și inferiori și joncțiunile neuromusculare. Neuronii somatosenzoriali trimit informații precum presiunea și atingerea către creier. Cortexul motor generează un semnal motor, pe care neuronii motori superiori îl transmit la măduva spinării. Neuronii motori inferiori transportă semnalul de la măduva spinării la mușchi, transmis prin intermediul unei joncțiuni neuromusculare.
Cum îmi pot proteja SNS-ul?
Pe măsură ce îmbătrânim, sistemul nervos somatic suferă un declin natural, ceea ce duce la o diminuare a controlului senzorial și motor. Acest lucru se datorează adesea deteriorării joncțiunii neuromusculare (NMJ). Studiile sugerează că dieta joacă un rol influent în sănătatea NMJ.
Experimentele efectuate pe modele de șoareci au arătat că evitarea dietelor bogate în grăsimi și a consumului excesiv de calorii poate preveni deteriorarea NMJ și chiar inversa unele tipuri de leziuni.
Speciile reactive de oxigen pot, de asemenea, să afecteze NMJ. Acești radicali liberi sunt produse secundare naturale ale unor procese corporale, inclusiv contracția musculară.
Organismul nostru produce de obicei antioxidanți pentru a contracara acest lucru, dar creșterea aportului de antioxidanți poate oferi o protecție suplimentară a NMJ. Aceasta poate include suplimente de vitamina D, alimente bogate în vitamina E (de exemplu, spanac și roșii) și alte alimente bogate în antioxidanți (de exemplu, ciocolată neagră, afine, nuci pecan și varză).
Participarea regulată la exerciții fizice de intensitate moderată poate crește producția de antioxidanți și poate preveni deteriorarea NMJ. Exercițiile fizice extenuante pot cauza generarea excesivă de specii reactive de oxigen și pot copleși antioxidanții naturali ai organismului.
Cuvântul "somatic" se referă întotdeauna la SNS?
Nu, "somatic" înseamnă, de fapt, "legat de corp". Sistemul nervos somatic își are numele deoarece responsabilitățile sale includ simțirea și mișcarea corpului. Poate exista o anumită confuzie deoarece "somatic" este folosit în mulți termeni în afara sistemului nervos somatic.
De exemplu:
- Celule somatice: Cele mai multe celule care alcătuiesc organismul (piele, mușchi, oase, nervi etc.), spre deosebire de celulele germinale, care sunt celule reproductive (spermatozoizi, ovule).
- Tulburare de sindrom somatic: O afecțiune mentală în care o persoană prezintă simptome fizice specifice, care nu au întotdeauna o cauză medicală explicată. Deși simptomele fizice pot implica SNS, aceasta nu trebuie confundată cu tulburările SNS.
ANAHANA RESURSE DE SĂNĂTATE FIZICĂ
SĂNĂTATE FIZICĂ WIKIS
Răspunsul de luptă sau de fugă
BLOGURI DE SĂNĂTATE FIZICĂ
Ce este sistemul nervos central
Ce este sistemul nervos periferic
Ce este sistemul nervos somatic
Referințe
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK556027/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK539845/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK441977/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK554616/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK554542/
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532258/
